Unde-s programele?

Analizând situaţia din cadrul festiv al campaniei electorale îmi vine să mă auto-plagiez şi să mă adresez electoratului în felul următor: „oameni buni, mâncaţi beţi şi votaţi cu cine vreţi". Pomenile electorale sunt fireşti în această perioadă de restrişte pentru candidaţi. Să dai nişte pixuri sau brichete pentru a-l atrage pe alegător la urne este la fel de firesc cum ai ademeni oile din turmă cu o mână de fân ca să vină la muls. O pelerină prinde şi ea bine pe vreme de intemperie chiar dacă poartă pe ea iniţialele unui partid. Şi găleţile şi pungile din plastic, fie ele şi goale, sunt bune la casa omului.

Nu cu multă vreme în urmă, adică în timpul unei alte campanii electorale, s-a dat de mâncare şi de băut pe săturate şi a sărit societatea civilă ca disperata împotriva unor astfel de practici şi obiceiuri tradiţionale. Societate civilă care până atunci a stat ascunsă ca ursul în perioada de hibernare. Ce-i rău să dai de mâncare şi de băut unui popor înfometat şi însetat? Trebuia să vină societatea civilă încremenită în proiect să sesizeze aşa zisa infracţiune? Ba bine că nu. De aceea protestez public împotriva tuturor celor care susţin că aceste practici nu sunt tocmai onorabile. Tot atunci anumiţi candidaţi plimbau virtualii alegători cu autocarele ca să viziteze mănăstirile din nordul Moldovei. Nici aici nu văd vreo deviere de la bunul simţ electoral. Munţi dintre acei vizitatori n-au depăşit niciodată graniţele judeţului şi pentru ei excursia a fost o binecuvântare. Au avut şi ei posibilitatea să se roage şi la o altă biserică decât cea din preajma propriei locuinţe. Mai grav e că patronii firmelor de transport se roagă şi acum, nu la Dumnezeu, ci la candidaţii care nu şi-au decontat nici până acum facturile pentru excursiile respective.

Nu pomenile electorale reprezintă esenţa acestor probleme. Ci faptul că cei înscrişi în cursa electorală nu au venit cu niciun program economic, social, educaţional, cultural, turistic, sportiv sau de care mai vreţi dumneavoastră, viabil. Nu i-aţi văzut, alegători dumneavoastră, cum se răsteau la microfon, cum li se bulbucau ochii în faţa camerelor de vederi, încercând să vă convingă să votaţi cu ei? Şi ce aţi înţeles de aici? Că adversarul politic e mai rău. Nu că el e mai bun. La noi în politică, se practică aceeaşi strategie: cine are gura mai mare are dreptate. E dificil să-i înţelegi pe candidaţii care nu-şi pot începe discursul politic decât cu „deci". Adică să tragă concluzii înainte de a spune ceva coerent. Deci românii ar trebui să voteze de acum încolo cu acei care au şi argumente pentru programul lor, nu cu cei care-i acuză pe ceilalţi că sunt mai răi decât ei. Iar cei care analizează fenomenul politic ar trebui să mai uite faptul că prin unele locuri se dau pungi, pixuri şi brichete de unică folosinţă. Haideţi să vedem unde se dau programe de folosinţă îndelungată.

• Currently 3.25/5
• 1
• 2
• 3
• 4
• 5