Pomană pe banii noştri

Iaca, a mai ieşit o lege nouă: cine are datorii la furnizorii de utilităţi, scapă pur şi simplu de penalizări. De ce? Păi pentru că aşa a hotărât o gaşcă amorfă, lipsită de scrupule, de bun simţ sau de logică elementară numită generic parlament. Sunt aceiaşi indivizi care îmbiau lumea la serbări câmpeneşti, dădeau pe la porţi găleţi din plastic, diferit colorate, în funcţie de culoarea steagului partidului lor, pungi cu haleală şi păhărele cu rachiu în crâşme, pentru a fi aleşi şi a se înavuţi. Cum vremea electoralelor a trecut, iar sponsorii îşi trag cu greu răsuflarea şi sunt în faza de adunare a foloaselor, pomană pentru electorat se poate face numai împărţindu-l în două: cei care au nevoie şi cei care pot fi siliţi să dea. Peste toate, se mai rezolvă şi problema spinoasă a furnizorilor de utilităţi, plini de datorii pe care UE nu mai permite să fie sponsorizate ca până acum, de la stat. Ingenios, nu-i aşa. E ca şi cum eu mi-aş plăti datoriile cu banii din buzunarul dumitale. De ce? Pentru că s-a dat lege, d-aia! La fel ca asigurarea obligatorie a locuinţei, la care suntem puşi să cotizăm cu toţii pentru câteva bordeie de chirpici luate de puhoaie, iar diferenţa s-o ia asiguratorii.

Lucrurile stau cam aşa: un amărăştean care nu îşi permite să stea la bloc, pentru că trebuie să plătească apă, canal, apă caldă şi căldură iarna, adună datorii cu ghiotura. Datorii care, ca la bancă, dacă nu sunt plătite la vreme, aduc după ele penalizări. Dacă datoriile şi penalizările nu sunt plătite către furnizorii de utilităţi, aceştia adună la rândul lor datorii şi penalităţi. Scutirea amărăştenilor de penalităţi nu rezolvă nicidecum problema furnizorilor, care tot cu datoriile şi penalităţile lor au rămas, că pe ei nu i-a scutit nimeni. Nici nu ar fi posibil, decât dacă le-ar da guvernul bani, ca de atâtea ori până acum. Aşa că, pentru a-şi acoperi exact aceleaşi cheltuieli, furnizorii vor majora pur şi simplu preţul iar penalizările rău platnicilor le vor plăti de fapt tot bun platnicii. Creieraşele „aleşilor”, îmbătate cu drogul puterii cred că împart, asemenea unor dumnezei de mucava, binele poporului.

Nu le pasă nici cât e negru sub unghie de popor. Nu le pasă de milioanele de pensionari conştiincioşi care şi-au plătit numai ei ştiu cum facturile la utilităţi, uneori lipsindu-se de mâncare sau de medicamente numai pentru a nu fi datori. Nu le pasă de cei care câştigă o brumă mai mult decât amărăştenii, pentru că ei nu sunt scutiţi ci dimpotrivă, tapaţi de bani. Nu le pasă de oamenii corecţi care cred în valori simple, cum ar fi cuvântul dat, cinstea obrazului, lungimea plăpumii. Nu le pasă nici măcar de faptul că, prin efect de bumerang, şi bun platnicii vor renunţa la a mai plăti, pentru a beneficia, periodic, de astfel de amnistii. Dacă le-ar păsa într-adevăr, ar fi dat o lege prin care şi-ar fi donat lefurile şi privilegiile sinistraţilor, datornicilor, salvării planetei sau pentru orice alt scop nobil ar fi considerat necesar, fără să ne bage mâna iar în buzunar.

Însă lor le pasă doar de cei asemenea lor, protejând lenea, nemunca, necinstea, prostia agresivă. Adică nimic nou.