Şeptic pe soarta ţării

Politica este, peste tot în lume, un joc de poker. La noi, însă, prestaţia politicienilor din ultimii 22  de ani aduce mai mult cu un joc de şeptic. Deh, au iluştri predecesori în acest sofisticat şi inteligent joc de societate.
Toţi, fără osebire, în anii electorali au încercat să joace tare, la intimidare, indiferent de cartea pe care o aveau în mână.
Mai întâi, socialiştii (FSN, FDSN, PDSR, PSD, etc.) au jucat cartea populismului. Că aveau de unde. Au împrăştiat toată avuţia ţării numai ca să se menţină la putere. Mai întâi au dat case la toată lumea pe preţuri cât o cutie de chibrituri. Apoi au dat ajutoare sociale la toată lumea. Şi asta nu pentru binele nostru, ci pentru ei. Nu am văzut politician să moară de foame, ci din contra toţi umblă în jeep-uri sau limuzine de zeci de mii de euro.
Apoi, începând cu CDR-ul, politicienii au jucat cartea responsabilităţii, a raţionalului. Patru ani de guvernare catastrofală au compromis această strategie. Nicio problemă pentru politicieni. Au combinat pomana electorală cu imaginea de partid raţional. Primii au făcut-o liberalii. Pentru început au tocat miliardele de euro rezultate din creşterea economică şi cele luate pe BCR, creând vulgului iluzia unui trai mai bun, în spatele căreia şi-au sporit averile. Apoi, când criza a bătut la uşă, în prag de alegeri, au trecut la raţional: „nu sunt bani de majorarea cu 50% a salariilor profesorilor”, deşi au votat-o cot la cot cu pesediştii şi democrat-liberalii. Poporul nu a mai înţeles nimic şi s-a aruncat în braţele celui care a promis din nou mai mult: Traian Băsescu şi partidul său. Fără să raţioneze în momentul votului, profesorii au fost cei care i-au adus pe portocalii la putere. După aceea, dezamăgire. Nu numai că nu li s-au dat cei 50% promişi, dar li s-au luat şi 25% din ceea ce aveau. Mierea cu care PD-L şi-a învelit promisiunile electorale sub sloganul „Să trăiţi bine!” s-a transformat repede în fiere şi ne întrebăm zi de zi „Cum de mai trăim!”.
Acum se apropie din nou alegerile. PD-L vrea să joace din nou pe cartea populismului, cu un 5% la pensii şi salarii, cu o îngheţare a preţului gazului, etc. În schimb, guvernul său sau mai bine zis al lui Traian Băsescu încearcă să blufeze pe cartea raţionalităţii, a nevoii de stabilitate şi a continuării eforturilor pentru a ieşi din criză mai „întăriţi decât celelalte state europene”, doar-doar opoziţia nu ar avea în mână vreun şeptar cu care să-i taie. Sincer, nu ştiu ce are în mână opoziţia pentru că şi ea a jucat la cacealma. Cu lideri locali insipizi, agramaţi şi inculţi e greu să baţi o maşinărie unsă bine atâţia ani la putere.
La masă mai sunt, însă, doi-trei jucători mai mici şi s-ar putea ca şeptarii să fie pe la ei. Unul, UDMR-ul, stăpâneşte cel mai bine cacealmaua şi mai tot timpul a fost în tabăra câştigătoare. Şi acum e la putere, dar transmite mesaje de partid de opoziţie. Vezi doamne nu e bine cu comasarea, nu e bine cu asumarea răspunderii, dar de fapt le susţin. Ar vrea anticipate, dar să nu le provoace. Taxa auto nu e bună, deşi ei au promovat-o. Legea Sănătăţii şi comasarea spitalelor nu e bună, deşi e domeniul lor de care răspund. Şi lista poate continua. Poate că e timpul ca şi electoratul UDMR să-i lase vreo patru ani în afara Parlamentului.
Apoi mai sunt PRM-ul lui Vadim Tudor şi PP-ul lui Dan Diaconescu. Două partide de autor, care vor miza doar pe carisma lor, dar cine ştie, poate asta va fi şeptarul care să taie scena politică din acest an.
Oricum, nu mai e mult timp şi vom afla cine este cel care câştigă şepticul şi care va împărţi cărţile pentru viitorii patru ani.