"Profesorii nu mai au curajul să participe la proteste"

Sindicaliştii din educaţie au fost consultaţi în legătură cu declanşarea grevei generale, însă cei mai mulţi au optat doar pentru organizarea unui miting. Maria Ţiprigan, liderul Sindicatului Învăţământului Preuniversitar (SIP), susţine că oamenii nu mai vor să se sacrifice.

Reporter: - Cum apreciaţi rezultatele referendumului pentru grevă generală în învăţământ?

Maria Ţiprigan: - Oamenii îşi doresc ca acest guvern să rezolve problemele în mod firesc, fără ca ei să facă acţiuni de protest. Traiul este şi aşa auster şi nu mai pot să se sacrifice ca altădată, când cel puţin aveau salariile netrunchiate. Dar acum, cu această diminuare de 25%, cu datoriile pe care le au la bănci, CAR-uri, fiecare cu greutăţile lor, nu-şi mai permit să facă grevă sub nicio formă. Oamenii spun <degeaba ies în stradă că nu se rezolvă nimic>.

- Care este starea de spirit a oamenilor din sistem?

- Nemulţumirile sunt aceleaşi dintotdeauna. Am obţinut drepturi prin sacrificii enorme, atât prin greve generale care au durat aproape o lună, când am obţinut majorarea salariului cu 85%. Şi atunci s-a putut trage o concluzie, atunci când te sacrifici, poţi obţine ceva. Depinde dacă guvernul este sensibil la aceste manifestări de protest. La ora actuală Guvernul României nu mai este sensibil la nimic. Colegii noştri nu mai vor să se sacrifice. Sunt atât de descurajaţi şi trăiesc atât de greu, încât nici nu mai vor să audă de o formă de protest. De-a lungul a 20 de ani tot s-au sacrificat. Oamenii spun că am ajuns de batjocură şi că acest guvern ne tratează cu indiferenţă, fără a ţine cont că învăţământul este prioritate naţională. Oamenilor le lipseşte optimismul.

- Vorbim de un paradox, nemulţumirea e mare, dar lipseşte dorinţa de a protesta.

- Niciodată nu a fost mai greu ca acum. Oamenii nu se descurcă cu banii. Aceste tăieri salariale s-au făcut haotic, fără a se gândi dacă toţi salariaţii pot fi trataţi la fel. Cum poţi să diminuezi salariile unuia care are 600 lei comparativ cu cel care are 2.500 lei? Trebuia gândită formula care să nu ducă oamenii la situaţia de astăzi. Colegii noştri chiar nu au crezut că vor trăi asemenea momente. Toate guvernele au avut grijă numai de ei, să-şi pună la pungă cât mai mulţi bani. Aş putea să numesc sfidare a societăţii româneşti această discriminare care există între categoriile sociale. Un profesor iese la pensie cu o sumă sub 1.000 lei, ori alte categorii au pensii de zece ori mai mari decât noi. Ne aflăm într-o societate democratică în care suntem mai rău ca pe vremea boierilor. Atunci te împrumutai de la boier, iar acum munceşti mai mult pe degeaba. Personalul nedidactic din învăţământ ia 500 de lei pe lună. Cum trăieşte un portar, o bucătăreasă, o femeie de serviciu, care mai au copii sau soţi care nu lucrează?

- Se întrevede o îmbunătăţire a situaţiei?

- Nu există decât o singură cale de a ieşi din această situaţie, <ia-l pe ciocoi ca hreanul şi dă-l pe răzătoare>. Adică o mişcare radicală, toate şcolile închise două zile. Dacă se întâmplă aşa ceva cade sistemul, se găsesc bani de o dublare sau triplare a salariilor. Numai că mulţi colegi nu au curajul să o facă. În procesul acesta de descentralizare pe care noi cu paşi timizi îl parcurgem deocamdată, oamenii sunt descurajaţi. Le este teamă să nu fie traşi la răspundere, le este frică mai rău ca pe vremea comunismului că-şi vor pierde locul de muncă.

- Multe persoane îi critică pe profesori că tot vor drepturi, dar nu-şi fac treaba, au puţine ore. Cum îi catalogaţi pe colegii dumneavoastră?

- Cei care ne critică trebuie să înţeleagă că munca în educaţie este foarte grea. Pe noi ne deranjează faptul că unii, necunoscând complexitatea actului educaţional, îşi permit să judece greşit cadrele didactice, cum că au câte două luni de concediu şi că lucrează 18 ore pe săptămână. Cum se pregăteşte elevul să vină în faţa profesorului, aşa se pregăteşte şi profesorul. Omul de la catedră care se respectă trebuie să vină cu noutăţi, trebuie să nu plictisească copilul, să abordeze metode moderne, atractive, încât elevul să plece cu lecţia învăţată din clasă.

- Aşa fac toţi profesorii?

- Noi nu spunem că printre cadre nu există şi colegi care nu-şi fac datoria. Poate sunt oameni bolnavi care totuşi lucrează în sistemul educaţional din cauză că nu există o listă a bolilor profesionale care să uşureze plecarea lor la pensie. Nici examenul de început de an pentru verificarea stării de sănătte, inclusiv testarea psihologică, nu sunt concludente. Toţi sunt perfect sănătoşi, dar sunt colegi care au probleme şi sunt cunoscuţi, din cauza comportamentului pe care-l au. În învăţământ, din cauza oboselii şi uzurii psihice unii se îmbolnăvesc şi au probleme de comportament cu elevii, cu părinţii, cu propria familie. Unii ajung într-o stare avansată de boală şi atunci trebuie pensionaţi. Suntem greşit judecaţi deoarece cele mai multe cadre depun efort şi-şi iubesc meseria. Fiecare sector de activitate îşi are specificul lui, în învăţământ este greu, de asta sunt două luni de concediu pe an. Educi oameni, nu ridici saci, nu faci muncă brută. Munca intelectuală este foarte grea, presupune dăruire, pasiune şi riscuri.

- Va revoluţiona sistemul noua lege a educaţiei ?

- Legea educaţiei a fost adoptată, prin răspundere guvernamentală, fără a se ţine cont de propunerile care au fost trimise din teritoriu. Iată ne trezim în situaţia în care clasa zero nu ştim cum o vom face. Vin oamenii disperaţi şi întreabă ce se va întâmpla. Clasa pregătitoare va fi aşa un amalgam, o umplutură, ca să arate că ministerul face clasa pregătitoare, dar eficienţa va fi zero.

- Credeţi că noile reglementări vor avea efectul scontat?

- Aceste noi reglementări îi duc pe oameni la disperare. Există cerinţe formulate de Ministerul Educaţiei prin inspectoratele şcolare încât profesorii se plâng că nu pot să realizeze programa şcolară din cauză că-şi consumă timpul cu fel de fel de caiete, cu foarte multă scriptologie. Sindicatele au cerut asta dintotdeauna, să fie lăsate cadrele să lucreze cu elevii, să muncească diferenţiat cu ei, să nu asistăm la abandon şcolar, la absenteism. În schimb, cadrele trebuie să facă fel de fel de documente inutile pentru inspecţii. Scriptologie care le mănâncă timpul şi îi duce la disperare, acest lucru înseamnă neducerea la îndeplinire a programelor şi a nu realiza calitate în educaţie. În loc să-şi facă meseria la catedră, întodeauna au grijă să-şi facă mapa, că vine controlul.

- Este ştiut faptul că profesorii trebuie să strângă adeverinţe prin care să-şi demonstreze activitatea.

- La gradaţiile de merit au venit cu kilograme de hârtii şi au prezentat comisiei judeţene activitatea desfăşurată în patru ani. Deşi normal ar fi fost să demonstreze ce rezultate au în activitatea cu elevii, câţi elevi au fost aduşi de la nota 2 la nota 5. Nu s-a pus accent pe rezultatele muncii cu elevul şi nu se pune nici prin noua lege a educaţiei. Acum e o bătălie pe făcut proiecte. Până acum era lupta pentru adeverinţe. Mulţi se duc la cursuri, le trebuie nu le trebuie, dar adună maldăre de hârtii la dosare ca să arate cât de bine se pregătesc. Şi perfecţionarea îşi are rostul ei, dar această goană după hârtii conduce la a merge pe lângă ceea ce este esenţial.

- Cum sunt programele şcolare? Aţi sesizat la minister că sunt prea stufoase, că elevii învaţă prea mult?

- Programele şcolare au fost dintodeauna contestate, atât de cadre, cât şi de elevi şi părinţi. Elevii se plâng că sunt supraaglomeraţi, că multe noţiuni ar trebui eliminate. Noi tindem spre un învăţământ formativ, care presupune ca elevul să cunoască din şcoală să caute ceea ce are nevoie, să fie pregătit pentru viaţă. Prin propunerile pe care le-am făcut, după consultarea elevilor şi părinţilor, analizând manualele, am cerut ca programele să fie descongestionate, iar elevul să asimileze ceea ce-i este de folos. Să fie o coerenţă şi să aibă un bagaj noţional suficient, şi în acelaşi timp să se poată descurca în viaţă. Calitatea învăţământului nu ţine de cantitatea de noţiuni transmisă elevilor. De cele mai multe ori au fost nişte interese de a băga unele manuale, au fost şi interese ale unora din minister. Deci încă elevul şi profesorii se plâng că programele nu sunt cele pe care noi le-am propus. Se cere în continuare o revizuire a programelor şi manualelor. Ministerul Educaţiei solicită în mod formal părerile noastre, dar ia măsuri şi adoptă propriile principii.