Prima pagina:

prima pagina

Sondaj: Care ar fi cea mai bună soluţie pentru ca România să depăşească actuala criză politică?
Un alt guvern PSD
Păstrarea actualului guvern
Suspendarea preşedintelui Iohannis
Alegeri anticipate
Nu ştiu

Comentarii »
Sondaje vechi »

Autentificare: Autentifica-te cu Facebook

sau
foloseste contul creat pe site-ul Monitorul
Tine-ma minte
Am uitat parola
Inregistrare
Newsletter:

Abonează-te la newsletter-ul nostru zilnic.

Detalii »

Contact: Aleea Mihail Kogalniceanu 4 , Botosani
Telefon:
0231 515053
Fax
0231 515130
E-mail: monitorul(a) monitorulbt.ro
polivalenta
pressshop
Coalitia pentru o presa curata


« Alte stiri din categoria Interviu

Sănătatea copilului nu ar trebui să fie loterie

Interviu - Tudor CHIRIAC
(citeste alte articole de acelasi autor »)


Ecaterina Chihaia, medic epidemiolog şef, declară că o rată de respingere a vaccinării aşa cum a fost în ultima perioadă nu a mai întâlnit niciodată în cei aproape 40 de ani de activitate, şi cel mai grav este că sunt părinţi care pleacă din Maternitate fără să-şi imunizeze bebeluşii

 

Reporter: - Doamna doctor, există o serie de vaccinuri pe care copiii le fac în perioada imediat următoare după naştere. Care ar fi cele mai importante?

Ecaterina Chihaia: - Planul naţional de imunizări cuprinde vaccinarea antihepatită B, în primele 12 ore de la naştere, iar pentru mămicile care sunt cu antigen HBS în antecedente şi dacă mai au şi antigen HBE, antigenul de infecţiozitate, copiii primesc şi imunoglobuline. La externare, copiii de trei-patru zile şi o greutate peste 2.500 de grame primesc vaccinul BCG, care previne formele grave de tuberculoză, meningita sau meningoencefalita TB. Apoi, la două, patru şi 11 luni, copilul primeşte un vaccin hexavalent, diftero-tetano-pertusis-hepatită B-hemophilus influentae-polio injectabil. La 12 luni ar trebui să primească prima doză a vaccinului antirujeolă-rubeolă-parotidită epidemică (ROR). Asta este vaccinarea absolut obligatorie în România la copilul cu vârsta până la un an. Din cauza unor contraindicaţii temporare, a neprezentărilor sau a lipsei de comunicare între cabinet şi familie, aceste vaccinuri se fac, dar nu se respectă schema pe care am spus-o. Important este ca între două doze ale aceluiaşi vaccin să fie minim 30 de zile, iar doza care se consideră rapel, cum este în cazul hexavalentului, să se dea la şase luni de la terminarea vaccinării propriu-zise. Copilul mai primeşte vaccin împotriva poliomielitei, tetanosului, ROR, în clasa pregătitoare şi în clasa I. Şi la 14 ani împotriva difteriei şi tetanosului. 

- Aţi menţionat ceva foarte important, respectiv „absolut obligatorii”.

- Da, absolut obligatorii pentru prevenirea unor boli, pentru eradicarea cărora statul a investit. În toată lumea se vaccinează. Succesul vaccinului este însuşi faptul că nu se mai înregistrează cazuri de poliomielită, difterie sau variolă, nu mai avem epidemii de hepatită B, cum aveam acum 30 de ani. Este dreptul copilului de a fi imunizat împotriva acestor boli, mai ales că este gratis. Este, însă, foarte adevărat că părinţii au, şi ei, drepturi. Dar nu ştiu dacă unul dintre aceste drepturi este să încalce dreptul la sănătate al copilului. Luăm exemplul de faţă. Este rujeolă în ţară, în partea de Vest în special. Asta pentru că sunt zone unde vaccinarea nu s-a efectuat. Din varii motive. În acele comunităţi, în momentul în care a intrat sursa de infecţie, contaminarea a fost rapidă, s-au înregistrat cazuri de îmbolnăvire şi chiar decese. Dacă până în urmă cu câteva luni vaccinarea împotriva ROR era refuzată şi la Botoşani, situaţia s-a mai schimbat un pic. 

- Ce presupune administrarea unui vaccin?

- Trebuie ca pacientul să fie clinic stabil, adică să nu aibă diaree sau febră, vaccinul să fie foarte bine agitat, să fie adus la temperatura camerei şi să fie dezinfectată zona unde se administrează vaccinul. Timp de 10-15 minute după administrare, copilul este supravegheat în cabinet, iar o perioadă de până la două săptămâni, copiii trebuie supravegheaţi de părinte. Dacă apare febră, roşeaţă sau vreo erupţie, trebuie să anunţe medicul. În plus, dacă vaccinăm cu virus viu atenuat, există posibilitatea ca pacientul să dezvolte o mini boală, dar asta înseamnă că vaccinul a fost eficient.

- Totuşi statisticile DSP arată că la ora actuală doar unu din patru copii este vaccinat împotriva ROR.

- Situaţia de care vorbiţi era cea de la mijlocul lunii ianuarie, dar nu trebuie să uităm că în decembrie au fost multe vacanţe şi concedii, până la jumătatea lui ianuarie s-au mai recuperat puţin, iar adevăratele date vor fi cele comunicate după jumătatea lui februarie. Totuşi, sunt îngrijorătoare. Mulţi părinţi, deşi sunt chemaţi să-şi ducă micuţii la cabinetul medicului de familie, la vaccinare, refuză pur şi simplu, fără să aibă o explicaţie.

- Chiar şi aşa, până în urmă cu 5-10 ani parcă nu a fost atât de mare refuzul la vaccinare, iar vaccinul era acelaşi.

- Refuz la vaccinare a fost întotdeauna. Dar o respingere a vaccinării, cum am avut în ultimii ani, eu nu am mai întâlnit în cei aproape 40 de ani de activitate. Şi nu ne referim doar la ROR, ci la toate vaccinurile. Sunt părinţi care pleacă din Maternitate fără să îşi imunizeze copilul. Deşi, surse pentru îmbolnăvirea cu hepatită acută B există, îmbolnăvire prin tuberculoză este.

- Ce a făcut să se ajungă într-o astfel de situaţie?

- Comunicarea, informarea proastă, lipsa de interes, toate acestea au dus la aceste statistici îngrijorătoare şi la creşterea ratei de refuz. Trebuie să ştii ce este un vaccin, trebuie să ştii că poate să aibă şi efecte adverse, trebuie să ştii care este rolul lui şi pentru unele este şi preţul. Anul acesta se va mai introduce un vaccin pentru copii, cel antipneumococic, împotriva a 13 tulpini de pneumococ, un lucru foarte bun, dar vom vedea cum va fi primit.

- Există şi riscul ca medicul de familie să nu prezinte cum trebuie aceste informaţii despre vaccinare?

- Medicii de familie trebuie să facă un efort. Ei au activitate profilactică şi activitate curativă. Cu cât activitatea profilactică este mai mare, cu atât cea curativă va fi mai puţină. Este şi mai bine şi mai ieftin să previi decât să tratezi. Majoritatea medicilor de familie sunt destul de implicaţi. Este necesar, dar nu suficient. În afară de medicul de familie şi mass media are un rol important, orele de dirigenţie. Eforturile trebuie conjugate, pentru că prevenirea bolilor transmisibile este, într-adevăr, o problemă medicală, dar este şi o problemă socială. O problemă de sănătate publică. Problema comunităţii.

Mai sunt şi unii formatori de opinie, ca să le spunem aşa, care sunt, în mare parte, împotriva vaccinării. - Sau, cel puţin, cei împotrivă sunt mai vocali.

- Da, aşa e. Dar ei trebuie combătuţi cu argumente medicale, pentru că lumea o să creadă că, dacă nimeni nu îi contrazice, înseamnă că au dreptate. A spune, de exemplu, că autismul este urmare a administrării unor vaccinuri este o doză mare de iresponsabilitate. Trebuie să dovedeşti acest lucru. Orice medicament poate să aibă şi reacţii adverse. Tocmai de asta nu faci vaccinul acasă. Nu e o tabletă pe care o înghiţi pur şi simplu. De aia mergi la medic şi el decide dacă şi când este indicată vaccinarea.

- Vaccinul împotriva HPV, un alt eşec „glorios”.

- Da, acela a fost în 2007-2009. S-a pledat foarte mult pentru vaccinarea împotriva cancerului de col uterin. Atunci s-au găsit şi nişte bani cu care s-au cumpărat două tipuri de vaccin pentru fetiţele de clasele III-a şi a IV-a, părinţii urmând să aleagă unul. Am crezut că va fi o campanie de succes. Ne-am pregătit, am fost instruiţi, au fost sute de părinţi care s-au interesat înainte de apariţia vaccinului şi au spus că îl doresc, dar apoi au apărut o serie de materiale în presă, care nu au fost de ordin medical, iar părinţii s-au întors la 180 de grade. Deci dacă până a avea vaccinul foarte mulţi părinţi îl doreau, în momentul în care l-am dat la medicii de familie şi au fost chemaţi, pur şi simplu au refuzat vaccinările. Toate astea au coincis cu alegerile şi noi am retras vaccinul, l-am ţinut în depozitele noastre, în speranţa că părinţii se vor răzgândi. Dar nu a fost aşa. În cazul celor din Botoşani. Pentru că vaccinurile noastre au plecat la Iaşi şi la Neamţ. Acolo părinţii au realizat care sunt beneficiile lui. Au fost 2-300 de vaccinări în acea perioadă. Le-am urmărit în toţi aceşti ani şi nimeni nu a păţit nimic.

- Riscăm în acest ritm să avem parte de boli pe care le consideram eradicate?

- Eradicate sau eliminate. Noi consideram, de exemplu, că poliomielita era eliminată din Europa, la fel ca şi rujeola. Dar uite, cazuri de rujeolă s-au înregistrat deja; şi poliomielită a apărut în ţări în care noi circulăm.

- Şi nu pot fi luate niciun fel de măsuri?

- Măsuri de educaţie, doar. Altele nu. Eu cred că această creştere a morbidităţii prin rujeolă şi apariţia deceselor ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru acei părinţi care îşi spun că „dacă s-a putut aşa până acum, se va putea şi în continuare, nu se va îmbolnăvi copilul meu”.  Nu au de unde să ştie asta. Sănătatea copilului nu ar trebui să fie loterie. Singurul caz de îmbolnăvire prin rujeolă din Botoşani este o femeie de 26 de ani, care nu a fost imunizată, însă copiii ei da. Ea a luat boala de la nişte nepoţei. Deci nu poţi să ştii când, undeva, intri în contact cu o astfel de afecţiune, care poate evolua sever, iar cândva tu ai refuzat  posibilitatea de a beneficia de un vaccin care să te protejeze de îmbolnăvire.

-  În străinătate, însă, aceste vaccinări sunt luate mult mai în serios.

- Este adevărat, iar asta se observă la părinţii care vin cu copii din străinătate, de exemplu. Când erau în ţară, nu ştiu dacă îi duceau la vaccinare când îi chema medicul. Dar în străinătate, se duc şi cer vaccinul. Pentru că există ţări unde copilul nu este primit în colectivitate dacă nu are toate imunizările la zi. Copilului i se poate refuza şi asistenţa medicală gratuită. Şi aşa ar fi normal: dacă eu, ca Stat, îţi pun la dispoziţie gratuit toate informaţiile şi îţi spun ce trebuie să faci pentru copilul tău, iar tu nu ţii cont de asta, dacă se îmbolnăveşte, atunci e responsabilitatea ta. La noi s-a spus că se va legifera acest lucru, dar încă nu s-a făcut asta. Părintele îşi spune „eu ca părinte am dreptul să nu îmi vaccinez copilul”. Dar dacă acel copil contactează o boală, apoi merge în colectivitate, este o sursă de infecţie pentru ceilalţi, devine o problemă de sănătate publică.

 

 
 
Vizualizari: 1836. |   Noteaza articolul :
  • Currently 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  |  Nota curenta: 5.0 din 10 voturi
Comentarii

Monitorul de Botosani nu este responsabila juridic pentru continutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra va revine in exclusivitate.

    Pentru a putea posta comentarii pe marginea subiectului trebuie sa fii autentificat!

    Autentificare:
    Am uitat parola
    Inregistrare
    Tine-ma minte
    Poza Zilei: Finanţatorul FC Botoşani încearcă să facă economii la bugetul echipei. Asta până pune Dragnea programul de guvernare în aplicare, evident.
    Parerea mea:
    Program Filme CineGlobe
    Diverse: Horoscop

    Vremea:
    Acum: 17°C.
    La noapte: 9°C.
    Maine: 22°C. Detalii »

    Curs valutar:
    EUR:   4,5854 lei
    USD:   3,8887 lei

    Chestionar

    Dacă aţi fi parlamentar de Botoşani, ce proiecte de lege aţi propune dezbaterii publice?

    Raspunsuri »
    Chestionare vechi »
    Sumarul editiei: