Prima pagina:

prima pagina

Sondaj: Ar trebui sancționați părinții care şi-au luat copiii la protest?
Da
Nu
Nu ştiu
Nu mă interesează

Comentarii »
Sondaje vechi »

Autentificare: Autentifica-te cu Facebook

sau
foloseste contul creat pe site-ul Monitorul
Tine-ma minte
Am uitat parola
Inregistrare
Newsletter:

Abonează-te la newsletter-ul nostru zilnic.

Detalii »

Contact: Aleea Mihail Kogalniceanu 4 , Botosani
Telefon:
0231 515053
Fax
0231 515130
E-mail: monitorul(a) monitorulbt.ro
polivalenta
Dedicatii RadioFix Live
pressshop
Coalitia pentru o presa curata


« Alte stiri din categoria Caleidoscop

Închisoarea din Sighet

Caleidoscop

Închisoarea din Sighet a fost una dintre cele mai notorii închisori politice din ţară, în prima fază a perioadei comuniste. 

 

Penitenciarul din Sighet a fost construit în 1897, ca închisoare de drept comun, de către autorităţile austro-ungare. Începând cu anul 1948, a devenit loc de detenție pentru un grup de studenți, elevi și țărani maramureșeni, oponenţi ai noului regim, ulterior, pe măsură ce numărul „stângiştilor”, a „împăciuitoriştilor” şi a „deviaţioniştilor” creştea, închisoarea a început să devină un loc de eliminare, de exterminare chiar a unei mari părţi a intelectualităţii româneşti, aceasta fiind percepută ca un real pericol de către regim, în realizarea ţelurilor sale.

Mari personalităţi din diverse ramuri de activitate, foști miniștri, academicieni, economiști, militari, istorici, ziariști, politicieni, unii dintre ei fiind condamnați la pedepse grele, alții nici măcar judecați, aveau să fie închise aici, iar unii chiar aveau să-şi găsească sfârşitul.  

În închisoarea de la Sighet, care avea un regim special nu numai pentru cei vii, dar și pentru cei morți, în intervalul 1950-1955, nu s-au întocmit acte de deces, iar familiile celor morți nu au fost înștiințate. Actele de moarte ale celor decedați la Sighet au fost întocmite, cu unele excepții, abia în anul 1957.

 

Condiţiile grele de deteţie

 

Deținuții erau ținuți în condiții insalubre, hrăniți mizerabil, opriți de a se întinde ziua pe paturile din celulele, fără încălzire. Aceştis nu aveau voie sa privească pe fereastră, cei ce nu se supuneau erau pedepsiți să stea la "neagra" și "șura", celule de tip carceră, fără lumină. Într-un târziu, la geamuri au fost puse obloane, încât se putea vedea numai cerul.

Cei închişi în regim de izolare, nu aveau voie nici măcar să scrie şi să citească, procesul de dezumanizare, fiind ridicat la cote greu de închipuit, urmărindu-se prin aceasta, o adevărată pierdere a identităţii. Umilința și batjocora făceau practic parte din programul de exterminare care, pe lângă metodele clasice de racolare fie de informatori, fie la noua ideologie şi de promovare a acesteia, având în vedere statutul deţinuţilor, ceea ce impunea, pe lângă regimul obişnuit  în astfel de momente şi unul mai „fin”, de natură psihologică.  

 

Zeci de deţiuţi morţi

 

În 1955, ca urmare a Convenției de la Geneva și a admiterii României în ONU, a avut loc o grațiere. O parte dintre deținuții politici din închisorile românești au fost eliberați, o parte transferați în alte locuri, inclusiv în domiciliu obligatoriu. Toate acestea, pe fondul încercărilor autorităţilor de la Bucureşti de a îmbunătăţi imaginea României în lume, concomitent cu un uşor început de răcire a relaţiilor cu „fratele” sovietic. La Sighet, din cei circa 200 de deținuți,  54 muriseră deja, între care Iuliu Maniu şi Gh. I. Brătianu. Închisoarea de la Sighet a redevenit atunci de drept comun. Totuși, deținuți politici mai apăreau și în anii următori, mai ales "în trecere" spre spitalul psihiatric din localitate. În anul 1977, închisoarea a fost dezafectată și a intrat astfel, într-un proces de degradare.

 

Memorialul Victimelor Comunismului ridicat în locul închisorii

 

 După 1990, s-au elaborat diferite proiecte de amenajare a fostei închisori în muzeu, loc de pelerinaj, de rememorare a acelor evenimente. În acest sens, în anul 1993, Ana Blandiana, a prezentat Consiliului Europei (CE) un proiect, prin care se solicita ca pe locul închisorii să fie creat Memorialul Victimelor Comunismului și Rezistenței, ceea ce s-a și întâmplat în 1994, când CE l-a luat sub egida sa. Memorialul a fost declarat „ansamblu de interes național”, printr-o lege specială din 12 iunie 1997. În octombrie 1998, Memorialul de la Sighet a fost nominalizat de CE printre primele trei locuri de cultivare a memoriei europene, alături de Memorialul de la Auschwitz și Memorialul Păcii din Normandia. 

Fundația Academia Civică a preluat ruina fostei închisori în 1995, în vederea transformării ei în Memorial. Lucrările de reabilitare ale clădirii au durat până în anul 2000. Fiecare celulă a devenit o sală de muzeu, în care, urmând acum o ordine cronologică, au fost amplasate obiecte, fotografii, documente, creându-se ambianța și documentația unei săli de muzeu.

Într-una dintre curțile interioare ale fostei închisori a fost construit în 1997 un Spațiu de Reculegere și Rugăciune care îmbină stilul antic cu o viziune modernă. Pe pereții rampei de coborâre în spațiul de la demisol, au fost gravate în andezit fumuriu numele a aproximativ opt mii de morți din închisorile, lagărele și locurile de deportare din România.

Câteva opere de artă plastică de valoare deosebită completează profilul Memorialului, oferindu-i o personalitate specială printre muzeele de istorie.  O tapiserie ca "Libertate, te iubim" de Șerbana Dragoescu, pictura "Înviere" de Cristian Paraschiv, sculptura în bronz  "Marea Neagra", dedicată de  Ovidiu Maitec, istoricului Gheorghe I. Brătianu și, în mod copleșitor, cele două sculpturi de mari dimensiuni ale lui Camilian Demetrescu intitulate "Omagiu deținutului politic" (una subintitulată "Înviere"), dau atmosferei trăsături dramatice și înălțătoare în acelaşi timp.

Lucrarea de cea mai amploare artistică este grupul statuar "Cortegiul Sacrificaților", realizat de sculptorul Aurel I. Vlad, care tinde să devină una dintre emblemele muzeului. Este vorba de 18 siluete umane mergând spre un zid care le închide orizontul, așa cum comunismul zăgăduise viața a milioane de oameni. Prezentată în 1997 în lemn, lucrarea a fost turnată în anul următor în bronz și este amplasată azi într-o altă curte interioară a fostei închisori.

 

Cimitirul Săracilor

 

O ultimă componentă a Memorialului este Cimitirul Săracilor, situat la 2,5 kilometri distanță, în afara orașului. După cum spun legendele vremii, aici au fost îngropați în secret, noaptea, cei 54 de morți din închisoarea politică. Gropile n-au putut fi identificate, între miile de morminte anterioare și ulterioare anilor ’50, astfel încât, pentru celebrarea sacrificiului acestor victime, a fost imaginat în 1999 un proiect peisagistic. Pe suprafața de 14.500 m2 a cimitirului, a fost desenat un contur al țării. În exteriorul conturului au fost plantați puieți (în principal conifere). Prin creștere jnepenii, jepii, brazii și molizii vor deveni un amfiteatru vegetal, în interiorul căruia "țara" va rămâne ca o poiana. Ideea este că, în felul acesta, patria își ţine martirii în brațe și îi plânge prin generaţiile repetate ale vegetaţiei. De pe o belvedere care va fi amplasată pe un loc înălțat, tocmai pe malul Tisei, vizitatorii Memorialului vor putea vedea acest desen simbolic tot mai deslușit, pe măsură ce natura va desăvârși proiectul.

 

- Sorin RUSU

 
 
Vizualizari: 527. |   Noteaza articolul :
  • Currently 0.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Comentarii

Monitorul de Botosani nu este responsabila juridic pentru continutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra va revine in exclusivitate.

    Pentru a putea posta comentarii pe marginea subiectului trebuie sa fii autentificat!

    Autentificare:
    Am uitat parola
    Inregistrare
    Tine-ma minte
    Poza Zilei: Dacă vine căldura, au voie şi cei mici să se joace de-a deszăpezirea.
    Parerea mea:
    Diverse: Horoscop

    Vremea:
    Acum: 15°C.
    La noapte: 5°C.
    Maine: 9°C. Detalii »

    Curs valutar:
    EUR:   4,5555 lei
    USD:   4,2229 lei

    Chestionar

    Dacă aţi fi parlamentar de Botoşani, ce proiecte de lege aţi propune dezbaterii publice?

    Raspunsuri »
    Chestionare vechi »
    Sumarul editiei:
    Joburi Bancul Zilei Caleidoscop Lumea digitala Mozaic