Prima pagina:

prima pagina

Sondaj: V-aţi achitat impozitul şi taxele locale?
Da
Nu

Comentarii »
Sondaje vechi »

Autentificare: Autentifica-te cu Facebook

sau
foloseste contul creat pe site-ul Monitorul
Tine-ma minte
Am uitat parola
Inregistrare
Newsletter:

Abonează-te la newsletter-ul nostru zilnic.

Detalii »

Contact: Aleea Mihail Kogalniceanu 4 , Botosani
Telefon:
0231 515053
Fax
0231 515130
E-mail: monitorul(a) monitorulbt.ro
polivalenta
pressshop
Coalitia pentru o presa curata


« Alte stiri din categoria Magazin

Evadări din comunism, plătite cu sânge

Magazin

Sute poate chiar mii de români au murit înainte de Revoluţie, încercând să fugă din ţară. Printre cei care au reuşit să scape s-a aflat şi Nadia Comăneci.

 

Sfârşitul anilor 80 pentru România lui Nicolae Ceauşescu şi a regimului comunist instalat contrar voinţei populare a însemnat o acutizare a tuturor problemelor create tocmai de sistemul însuşi. Scăderea nivelului de trai, îngrădirea libertăţilor, izolarea internaţională a ţării, politica de stat haotică şi abuzurile care erau comise la adresa populaţiei au afectat grav starea de spirit a populaţiei, aducând în pragul disperării oameni din cele mai diverse categorii. Libertatea, aşa cum arată ea în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, pentru români era „dincolo”. Dincolo de Dunăre, dincolo de fâşia de pământ arată fin, pentru a prinde orice urmă de om care ar fi intenţionat să fugă, ba chiar dincolo de mare. Pentru unii ajunsese o obsesie, iar vârsta nu era un criteriu când venea vorba despre setea de libertate. Aşa se explică faptul că printre cei care au fugit din ţară au fost şi mulţi minori.

Plecau cu actele într-o pungă din plastic, de cele mai multe ori lipită de corp. Asta le era averea. Cei mai norocoşi aveau rude sau prieteni în Occident. Adresele acestora, date de contact şi detalii erau, în cele mai multe dintre cazuri, biletul de ieşire din lagărul comunist, căci le dădeau siguranţa că nu vor fi returnaţi autorităţilor române.

Visul evadării ajunsese unul de masă în anii 80 şi mulţi l-au trăit în tăcere, căci orice persoană care ar fi aflat despre planurile de evadare putea fi un potenţial turnător.

Celor care aveau curajul frate cu nebunia de a încerca să fugă din ţară, ori la graniţele terestre, ori înot, la Dunăre, li se spunea „frontieriştii”.

 

Zeiţa de la Montreal, ajutată de vameşii unguri

 

Printre cei care au reuşit să fugă s-a aflat şi Nadia Comăneci. Pe 29 noiembrie 1989, vestea că "Zeița de la Montreal" părăsise țara natală făcea înconjurul lumii, fiind difuzată de posturile de radio și televiziunile americane și britanice, apoi preluată de ziarele de peste tot.

Nadia Comăneci avea, pe atunci, 28 de ani și decidea să plece din țară, nemulțumită că nu era lăsată să dea curs ofertelor pe care spunea că le primea pentru a deveni antrenoare de gimnastică. Cu doar câteva săptămâni înainte de Revoluția din decembrie 1989, Prima sportivă notată cu 10 la Jocurile Olimpice (Montreal 1976), a trecut clandestin frontiera în Ungaria. Autoritățile maghiare au oprit-o la vamă, dar în cele din urmă au lăsat-o să meargă în Austria. Apoi, avea să ajungă în Statele Unite ale Americii. Pe 1 decembrie 1989, avionul său ateriza la New York.

Referindu-se la perioada comunistă, Nadia a precizat pentru Daily Mail, că „ascultau tot, ştiau tot despre mine” şi orice indiscreţie era de folos „poliţiei secrete”.

„Am ţinut totul în mine multă vreme. Voiam să plec din ţară şi nu puteam da înapoi. Nu i-am spus nimic mamei mele. M-am gândit că ar avea un atac de cord. I-am spus fratelui meu Adrian, care a fost cel mai bun prieten al meu şi încă mai este. Eu şi alte şase gimnaste am trecut în Ungaria şi de acolo în Austria. M-am dus la ambasada Statelor Unite, mi s-a oferit un zbor la New York…N-am mai vorbit despre asta înainte. A fost greu în acea noapte

Când mă gândesc la acel moment e greu pentru că am crezut că nu îmi voi mai vedea niciodată familia şi ţara.  Fratele meu mi-a spus: «Tu du-te şi găseşte-ţi o altă viaţă». Instinctul meu mi-a spus că trebuie să fac ceva chiar atunci! A fost greu, dar apoi lumea s-a schimbat în România…”, a povestit apoi Nadia.

Nadia Comăneci a revenit în ţară şi chiar s-a căsătorit aici cu gimnastul american Bart Conner, în luna aprilie a anului 1996.

 

Evrei şi nemţi vânduţi de Ceauşescu

Înainte de Revoluţie, România s-a confruntat cu un val migraţionist fără precedent, care îşi avea debutul în perioada 1948-1949, dar care după 1985 a cunoscut cote de neimaginat.

Migraţia legală era, desigur, interzisă, cu excepţia unor cazuri de reîntregire a familiei care presupuneau consum enorm de energie. Demenţa securisto-comunistă ajunsese să îngrădească inclusiv libertatea de mişcare în interiorul propriei ţări, atât timp cât „nu îţi puteai justifica prezenţa în localităţile de frontieră, deci nu aveai ce căuta în acele zone”!

Singurele soluţii erau vânzarea efectivă de oameni, pe care regimul comunist al României lui Ceauşescu o practica, în special cu etnicii germani şi cu evreii, şi trecerile frauduloase ale frontierelor. Dar mulţi dintre aceştia nu au mai apucat să cunoască libertatea în această lume. Au sfârşit seceraţi de gloanţele grănicerilor zeloşi, înjunghiaţi, sfârtecaţi, omorâţi în bătaie sau pur şi simplu înecaţi în apele Dunării.

 

Graniţe însângerate

 

Martorii, dar şi statisticile arată că în 1988-1989 graniţa româno-iugoslavă devenise cea mai sângeroasă din Europa. Deşi nici vecinii bulgari nu se lăsau mai prejos, cu nenumărate victime, inclusiv printre est-germanii care încercau rute bulgare sau române pentru a ajunge în ţări din care ulterior să poată pleca spre Germania de Vest.

Situaţia imigranţilor români a fost în atenţia presei străine, iar postul de radio Europa liberă, cea mai importantă voce care a informat românii din ţară despre ce se petrecea cu adevărat în spatele politicii de stat din România şi ce se petrecea în lume, a abordat deseori tema frontieriştilor. Pe post erau citite scrisori de la cei care au reuşit să fugă din România sau de la rude ale celor care dispăruseră.

Cotidianul ungar Magyar Hirlap scria că în 1988 ajuseseră în Ungaria 4.000 de cetăţeni români. Ziarul vest-german Niedersachsische Tageszeitung din 30 decembrie 1988 vorbea despre cea mai sângeroasă graniţă din Europa.  Circa 400 de transfugi ar fi fost împuşcaţi de grăniceri, iar multe alte persoane muriseră înecate în Dunăre în anul care se scursese , scria şi Frankfurter Allgemeine Zeitung, preluat de The Oregonian, în 1988, sub titlul „Refugiaţii români merită recunoaştere”. Vecernie Novosti, din Iugoslavia, a publicat mai multe articole despre fenomentul frontierist din România, estimând că numărul celor ucişi se ridica la peste 2.000.

 
 
Vizualizari: 513. |   Noteaza articolul :
  • Currently 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  |  Nota curenta: 5.0 din 1 vot
Comentarii

Monitorul de Botosani nu este responsabila juridic pentru continutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra va revine in exclusivitate.

  • 1. de Constantin:
    Cunosc , ca nu se tragea in om doar daca ataca patrula cu arme care periclitau integritatea corporala a ostasilor . Daca chiar se trecea frontiera de persoane erau alte metode de a-i retine , nu chiar moartea . Se discrediteaza mult oamenii din acea perioada care traiau si munceau in ROMANIA , iar libertatea asta oscilanta mai , mai ca la unii le-a luat simtul realitatii si istoriei tarii .
    2017-12-07, 13:47:12

Pentru a putea posta comentarii pe marginea subiectului trebuie sa fii autentificat!

Autentificare:
Am uitat parola
Inregistrare
Tine-ma minte
Poza Zilei: E bine că mai sunt şoferi cu simţul umorului, că altfel înnebunim în trafic.
Parerea mea:
Diverse: Horoscop

Vremea:
Acum: 1°C.
La noapte: 0°C.
Maine: 2°C. Detalii »

Curs valutar:
EUR:   4,6346 lei
USD:   3,9285 lei

Chestionar

Raspunsuri »
Chestionare vechi »
Sumarul editiei:
Bancul Zilei Mozaic