Prima pagina:

prima pagina

Sondaj: Cine credeţi că va câştiga războiul din cadrul PSD?
Tabăra lui Liviu Dragnea
Tabăra lui Mihai Tudose
Nu ştiu
Nu mă interesează

Comentarii »
Sondaje vechi »

Autentificare: Autentifica-te cu Facebook

sau
foloseste contul creat pe site-ul Monitorul
Tine-ma minte
Am uitat parola
Inregistrare
Newsletter:

Abonează-te la newsletter-ul nostru zilnic.

Detalii »

Contact: Aleea Mihail Kogalniceanu 4 , Botosani
Telefon:
0231 515053
Fax
0231 515130
E-mail: monitorul(a) monitorulbt.ro
polivalenta
pressshop
Coalitia pentru o presa curata


« Alte stiri din categoria Ultima ora

INTERNAŢIONAL: Alianţa dinte SUA şi Pakistan s-a încheiat

Ultima ora

Alianţa americano-pakistaneză s-a terminat. Este ceea ce a spus însuşi ministrul de externe pakistanez într-un interviu recent pentru The Wall Street Journal, declaraţie prin care a răspuns anunţului că SUA vor tăia ajutorul acordat Pakistanului din cauza eşecului acestei ţări de a elimina jihadiştii din Afganistan, precum şi, conform unora, pentru rolul jucat în susţinerea lor. Există motive să credem că nu este vorba doar de o declaraţie politică. Interesele Pakistanului şi ale SUA sunt profund diferite şi, cu toate că ar fi posibilă, o reconciliere între ele este puţin probabilă. Alianţa dintre SUA şi Pakistan datează de la începutul Războiului Rece, la scurt timp după ce în urma partiţiei Indiei a fost creat Pakistanul. India şi Pakistanul au devenit atunci imediat duşmani. Indienii au pretins că sunt neutri, dar au fost ideologic şi strategic aliniaţi Uniunii Sovietice. Această alianţă a îngrijorat SUA, dar a speriat de-a dreptul Pakistanul, care şi-a dat seama că nu ar putea supravieţui unui război împotriva Indiei dacă aceasta ar fi sprijinită de sovietici. Prin urmare, o alianţă cu SUA era inevitabilă. Însă structurile de alianţe în Asia de Sud au devenit rapid tot mai complexe. China, un alt jucător major în regiune, a fost iniţial aliniată sovieticilor după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, dar în decursul următoarelor două decenii s-a distanţat treptat de Moscova şi s-a reorientat discret către Washington. China a văzut atât în India, cât şi în Uniunea Sovietică potenţiale ameninţări, ceea ce a determinat Beijingul să devină un aliat natural al Pakistanului. S-ar putea ca Washingtonul să nu fi fost încântat de această relaţie nou creată, dar a fost o alianţă care nu a subminat interesele americane de îngrădire a Uniunii Sovietice. Într-un efort de a-şi stabiliza frontiera sudică, Uniunea Sovietică a invadat Afganistanul în anul 1980 şi astfel şi-a stabilit o prezenţă lângă frontiera pakistaneză - prezenţă care a convenit Indiei. Dar invazia sovietică a speriat SUA, care tocmai fusese exclusă din Iran de revoluţia din 1979. Washingtonul a crezut că sovieticii vor folosi Afganistanul ca avanpost către Golful Persic. Dar oricât de greu ar fi fost - există căi mai uşoare de a intra în Iran decât prin Afganistan - SUA se simţeau în continuare obligate să-i îngrădească pe sovietici. Un angajament militar împotriva Moscovei (în Afganistan) nu era o opţiune, având în vedere distanţa şi configuraţia terenului. Aşa că Washingtonul a ales să înarmeze forţele musulmane astfel încât acestea să poarte războiul pentru el. Şi a făcut acest lucru cu ajutorul Pakistanului, care la rândul său dorea să blocheze expansiunea sovietică, şi cu ajutorul Arabiei Saudite, asupra căreia Moscova exercita din anii ’50 presiuni să rupă alianţa cu Washingtonul. O strategie cu trei protagonişti a fost astfel creată. Saudiţii urmau să-i recruteze pe cei care aveau să fie cunoscuţi drept luptătorii mujahedini, antrenaţi în Pakistan şi controlaţi de CIA şi de serviciul pakistanez de informaţii militare (ISI). Dar războiul a avut o consecinţă neprevăzută: a galvanizat elementele mai radicale din Afganistan şi din ISI. Pakistanul este totuşi o ţară foarte religioasă. Aceste elemente au încadrat lupta împotriva sovieticilor în termeni religioşi, nu politici, şi astfel jihadismul a fost instituţionalizat nu doar în ţinuturile izolate ale Afganistanului, ci şi în interiorul serviciilor secrete pakistaneze. (Situaţia a fost complicată şi de chestiuni etnice. Un grup etnic important, paştunii, se regăsea deopotrivă în Pakistan şi Afganistan şi va fi alături de jihadişti ţinta represaliilor americane după 11 septembrie 2001.) Statele Unite şi-au pierdut interesul faţă de Afganistan după destrămarea Uniunii Sovietice. Iranul şi Irakul, nu Afganistanul, deveniseră noile ameninţări în Golful Persic. Însă Pakistanul nu îşi permitea să-şi piardă interesul faţă de Afganistan, o ţară de care era legat etnic, religios şi militar, având în vedere anii petrecuţi în lupta împotriva sovieticilor. Aşadar avea un interes strategic faţă de orice ameninţare ce s-ar fi materializat acolo. Şi ameninţarea materializată în cele din urmă a fost jihadismul, al cărui adepţi aveau să folosească Afganistanul drept bază pentru lansarea atacurilor de la 11 septembrie împotriva SUA. Statele Unite au invadat apoi Afganistanul, colaborând cu mai multe facţiuni care, din diverse motive, au fost dispuse să ia parte la această alianţă. Washingtonul s-a aşteptat ca ISI să-i furnizeze informaţii despre al-Qaida şi despre talibani. Dar pentru Pakistan era dificil să facă acest lucru, întrucât în anii ’90 ISI şi-a folosit aliaţii antisovietici pentru a crea un stat islamic sub regimul taliban. Pakistanezii nu dorea ca al-Qaida să atace SUA, dar nici să vadă prăbuşindu-se întreaga structură politică pentru care au luptat împotriva sovieticilor ca să o poată crea. Din punct de vedere geopolitic, s-au creat noi realităţi în Asia de Sud. Uniunea Sovietică a încetat să existe, aşadar India nu mai era aliată cu ea. La rândul ei, China era mai interesată de creşterea economică decât de sprijinirea Pakistanului împotriva SUA şi Indiei, care au început să-şi strângă relaţiile. Cu alte cuvinte, Pakistanul era izolat. Guvernul de la Islamabad ştia că ajutând SUA ar destabiliza Pakistanul, întrucât islamiştii din interiorul frontierelor ţării nu ar agrea acest lucru. Dar Pakistanul nu ar fi putut face faţă unei ostilităţi a SUA şi Indiei, mai ales în condiţiile unui ajutor chinez limitat. În acest context, Pakistanul a recurs la o strategie de cooperare cu SUA în Afganistan, dar fără să meargă atât de departe încât să supere elementele islamiste. S-a plasat pe o linie foarte sensibilă, iar guvernul adesea a depăşit-o prea mult într-o parte sau în alta. Statele Unite au înţeles dilema pakistaneză şi au considerat că un Pakistan doar uşor pro-american este mai important decât un angajament total al Pakistanului faţă de războiul american. Astfel, fiecare parte a fost forţată să primească de la cealaltă mai puţin decât avea nevoie. Confruntate cu această situaţie, Statele Unite caută să pună capăt jocului în Afganistan. Timp de 16 ani au purtat acolo un război care încă nu şi-a atins obiectivele. SUA nu vor mai angaja în operaţiuni efective militare numeroase, întrucât astfel de angajamente extinse au eşuat. În schimb, creează unităţi mai mici, specializate în lupta împotriva unor facţiuni ale talibanilor şi forţează un fel de rezultat politic acceptabil. Cu cât abordarea este mai tactică, cu atât SUA au nevoie de cooperarea Pakistanului. Dar Pakistanul nu este pregătit să facă aceasta, întrucât o plecare a SUA (din Afganistan) l-ar lăsa să se confrunte cu forţe ostile la frontierele sale. În acelaşi timp, India a avut o participare mai activă în alianţa condusă de SUA cu Japonia şi Australia menită să contracareze forţa navală a Chinei. Prinsă între SUA şi India, şi conştient de ascensiunea Indiei, Pakistanul trebuie ori să fie mai conciliant faţă de SUA ori să convingă China să redevină aliatul său. Dar a doua variantă este ultimul lucru pe care SUA ar dori să-l vadă. SUA au aflat ceea ce înaintea lor şi alte puteri au fost nevoite să afle: şi anume că angajamentul în această regiune este uneori necesar, dar rareori rezultatul este cel dorit. Acum Washingtonul se regăseşte încă în război cu talibanii şi în relaţii tot mai proaste cu un Pakistan ostil, care în curând şi-ar putea reactiva relaţia cu China. Aşadar, sfârşitul alianţei americano-pakistaneze nu trebuie tratat cu superficialitate.
 
 

Ultima modificare: 12:13:06

Vizualizari: 2912. |   Noteaza articolul :
  • Currently 0.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Comentarii

Monitorul de Botosani nu este responsabila juridic pentru continutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra va revine in exclusivitate.

    Pentru a putea posta comentarii pe marginea subiectului trebuie sa fii autentificat!

    Autentificare:
    Am uitat parola
    Inregistrare
    Tine-ma minte
    Poza Zilei: Avantajul e că, după ce se umple cu gunoaie, încape cu totul în tomberon.
    Parerea mea:
    Program Filme CineGlobe
    Diverse: Horoscop

    Vremea:
    Acum: -5°C.
    La noapte: -3°C.
    Maine: 3°C. Detalii »

    Curs valutar:
    EUR:   4,6599 lei
    USD:   3,8182 lei

    Chestionar

    Raspunsuri »
    Chestionare vechi »
    Sumarul editiei:
    Bancul Zilei Mozaic