O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.

Învăluiţi în mit şi legendă, vulcanii noroioşi din Copălău, reprezintă un monument al naturii spectaculos, dar a căror potenţial, nu este pus în valoare.

 

La marginea pădurii în apropierea cătunului Cerbu, comuna Copălău, o localitatea situată la 25 de kilometri sud de municipiul Botoşani, oamenii ştiu un loc de care se tem cel mai mult. Îi spun „La şmârcuri” sau „Poarta iadului”. Oamenii vorbesc despre  trei dâmburi misterioase, învelite în stuf şi papură situate în mijlocul unui peisaj ciudat.

Locul unde sunt vulcanii noroioşi este numit de localnici „Poarta iadului”, pentru că din vulcanul cel mai mare, ar fi ieşit necuratul, iar locul este blestemat. Iar oamenii nici în ziua de astăzi nu mai au curajul să treacă pe acolo. Unii spun că cei care îndrăzneau să treacă pe acolo dispăreau,  îi băga dracul în şmârc. Alţii sunt mai sceptici, afirmând că nu e niciun duh rău. Sunt legende şi atât. În anii ’80 s-au efectuat forări în speranţa că se va găsi ţiţei, rezultatul fiind numai nămol. „Şmârcurile sunt adânci tare. După ce a căzut Ceauşescu de la putere s-au umplut cu stuf, au pus şi oameni stuf, că se temeau de ei. Ţin minte că eram tânăr, la vreo 30 de ani, şi mergeam de la câmp acasă. Bolborosea tare şi sărea noroi din el. Am aruncat odată cu nişte prieteni o sârmă de 30 de metri cu un bolovan legat de capăt. S-a dus toată. Nu are fund şmârcul. Oamenii cu carte spun că sunt vulcani noroioşi”, spune Ionel Grigoroaie, un octogenar din Copălău.

Pe lângă cele trei smârcuri de pe câmp, în pădure se află un al patrulea. Uriaş, cu un diametru de peste 40 de metri, stins şi acoperit în stuf se află probabil cel mai mare vulcan noroios din ţară. În jurul lui au fost ţesute mai multe poveşti şi legende. Majoritatea îl consideră un loc blestemat. Ca şi pădurea de altfel. „Sunt numeroase poveşti pe care le-am auzit de la bunici, străbunici. Aici, pădurea este considerată blestemată. Ar umbla necuratul prin zonă. De fapt, vulcanul ăsta noroios din pădure este considerat o adevărată poartă a iadului. Tuturor le era teamă să se apropie de el. Toţi înconjurau. Am auzit poveşti cum dispăreau oamenii care mergeau prin pădure. Dispăreau fără urmă. Erau mâncaţi de şmârc” spune un alt localnic, Ioan Ungureanu.

 

 Vulcanul care înghite câmpul

 

De altfel legendele despre uriaşul vulcan noroios s-au perpetuat de-a lungul a câteva generaţii, una dintre ele supravieţuind tocmai din secolul al XVII-lea, pe vremea când Copălăul făcea parte din marea moşie a Flămânziului. „Se spune că un mare boier care avea moşie la Flămânzi a trecut pe aici şi vizitiul a adormit. Era cu fiica lui boierul şi cu ginerele. Dormeau toţi. La cai parcă le-a luat cineva minţile, oamenii spun din tată fiu, că a ieşit necuratul din şmârcuri ghidând în vulcan caii. Au pierit toţi aici în şmârc cu tot cu cai şi caleaşcă”, spune acelaşi Ioan Ungureanu.

Deşi localnicii trec zilnic peste câmp la muncile agricole, iar vulcanii fac parte din peisajul lor zilnic, tot le este teamă de ei. Nu se apropie, deşi par adormiţi. Mai mult decât atât, îi privesc cu îngrijorare. Oamenii locului spun că într-o zi vor înghiţi câmpul, fiind din ce în ce mai mari.

„Eu când eram mai tânăr, prin 1950, şmârcul ăsta din mijlocul câmpului, era cât un fund de găleată. Pe vremea lui Ceauşescu, prin ’80, deja era mare cât roata de tractor. Iar acuma, Dumnezeu ştie, sub stuful ăla este cât o fundaţie de casă”, spune un alt localnic, moş Grigoroaie.

Chiar şi cei mai tineri ştiu că nu este bine să te apropii de şmârc, cu toate că nu cred o iotă din legendele şi blestemele locului. „Nu ne apropiem, că este periculos. Nu-i nici poartă de iad, nimic. Îi un ochi adânc cu noroi, vulcani spun nişte oameni care au venit aici să cerceteze. Dar sunt adânci tare. Când eram copii băgam tot felul de crăci lungi. Nu cred că  are fund. Sunt care au căzut acolo şi abia au scăpat. Este noroi dedesubt şi nu ştii unde se desface pământul. Ştiu că în urmă cu 10 ani sărea tare noroiul din ei, bolboroseau parcă fierbeau”, spune Marcel Dincă, un sătean din Copălău.

 

Pădurea blestemată

 

Printre legendele vechi privind puterea malefică a vulcanului noroios, circulă şi alte mituri privind pădurea de la Cerbu, cei superstiţioşi spun că întreaga pădure este atinsă de necurat. Aici s-ar întâmpla fenomene paranormale. Oamenii şi-ar pierde minţile şi-ar rătăci cu lunile prin pădure, fără să ştie pe unde se află. Sunt alţii care ar fi dispărut fără urmă în veacurile trecute.

„ Sunt numeroase poveşti pe care le-am auzit de la bunici, străbunici. Aici pădurea este considerată blestemată. Ar umbla necuratul prin zonă. Se spune că oameni rătăceau aiurea cu minţile pierdute. Este ciudat oricum”, spune Ioan Ungureanu.

Un alt localnic, Ionel Agrigoroaei, a auzit şi el poveştile, deşi nu le dă crezare în totalitate. „Ştiu de poveşti de astea. Că dacă intri în pădure, sunt duhuri care te fac să rătăceşti calea, sau să te afunzi în şmârc. Babele mai spuneau că acolo-i poarta iadului. Eu nu prea cred aşa ceva”, spune bătrânul.

 

Şmârcurile sătenilor…vulcanii oamenilor de ştiinţă

 

Dincolo de legende şi superstiţii, misterioasele şmârcuri ale sătenilor din Copălău sunt pentru oamenii de ştiinţă, nişte vulcani noroioşi. O forţă gazoasă venită din măruntaiele pământului, care aruncă la suprafaţă noroi şi apă. Vulcanii noroioşi de la Copălău sunt asemănători celor din judeţul Buzău, mult mai bine întreţinuţi şi mult mai faimoşi.

Vulcanii noroioşi de la Copălău au intrat în atenţie prin anii ’50 atunci când profesorii botoşăneni de geografie îşi duceau elevii pe câmpurile de la Copălău să le arate aceste creaţii ale naturii. Pe atunci erau spectaculoşi, noroiul şi apa ieşeau cu putere la suprafaţă.

Au fost vizitaţi şi de oameni de ştiinţă de la Iaşi în 1975, dar au fost consemnaţi şi în lucrarea profesorului de geografie Mihai Poclid. În această lucrare, geograful botoşănean explică şi cum s-au format, acum aproximativ 3.000 de ani în urmă. „Ieşirea gazelor din subsol la suprafaţă determină deplasarea apei din adâncime şi antrenarea particulelor argiloase şi nisipoase din straturile de rocă. Rezultă un noroi, mai mult sau mai puţin vâscos care se ridică prin crăpăturile ce taie straturile şi care odată ajuns la suprafaţă, se revarsă creând în timp un relief specific”, spune Mihai Poclid în lucrarea sa „Judeţului Botoşani în 2013-Monografie geografică”.

Tot în perioada comunistă, pasionaţii de geografie din Botoşani, au reuşit să îi determine pe şefii de atunci ai administraţiei socialiste să declare vulcanii noroioşi, monument al naturii. Această titulatură nu i-a ajutat însă pe vulcani să supravieţuiască. În prezent, nici măcar oamenii de ştiinţă nu mai par interesaţi de soarta lor, „şmârcurile” de la Copălău, ne mai fiind cercetate de specialiştii din centrele universitare. În continuare, se ştie puţin despre aceştia. „Am auzit de vulcanii noroioşi de la Copălău. Este clar că au fost prospectaţi, dar nu ştiu sigur dacă s-a mai întreprins ceva în acest sens. Nu ştim foarte multe despre ei”, spune geologul ieşean Viorel Ionesi.

 

 Proiecte de punere în valoare a locului

 

Deşi sunt mai mari şi au fost din spusele sătenilor chiar mai spectaculoşi decât rudele lor de la Buzău, vulcanii noroioşi de la Copălău par a fi daţi uitării, nefiind puşi în circuitul turistic al judeţului. S-au acoperit cu stuf şi papură de-a lungul timpului. Umiditatea a fost drenată, pământul uscat, iar vulcanii şi-au pierdut farmecul, devenind doar nişte dâmburi în mijlocul câmpului.

Cel mai spectaculos dintre aceştia, uriaşul vulcan cu diametru de peste 40 de metri, are suprafaţa solidificată din cauza stufului adăpostind doar iepuri de câmp sau mistreţi.

„Am deja un proiect pe fonduri europene. Aştept să văd axele de finanţare şi vedem ce putem face. Vreau să depun proiectul că vreau să fac din vulcanii noroioşi un punct important de atracţie. Vreau să dăm stuful, să îi drenăm şi să îi facem din nou să „bolborosească”. Este un monument al naturii unicat în zona Moldovei. Dacă creşte umiditatea ar putea să arate la fel de spectaculoşi chiar şi ca cei de la Buzău”, spunea cu ceva timp în urmă primarul de la Copălău, Ciprian Ivanov.

Dacă pe plan local există interes, la nivel de judeţ lucrurile stau diferit, unii oficiali nici măcar nu ştiu că există la Botoşani, vulcani noroioşi. Aceştia nu au fost incluşi în nici o prezentare turistică a Botoşaniului.

 

– Sorin RUSU

 

 

 

se încarcă...
6 VOTURI - MEDIE: 4,33
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Se încarcă...