4 × three =

A password will be e-mailed to you.

Reputaţia sunătoarei că plantă cu efecte terapeutice este probabil cea mai solidă, fiind cea mai bine documentată ştiinţific dintre toate plantele medicinale.

 

Sunătoarea, cunoscută şi sub denumirea ştiinţifică „Hypericum perforatum” este o plantă erbacee răspândită pe păşuni, prin grădini sau la marginea drumurilor, întâlnindu-se din zona de câmpie până la cea subalpină, dar mai ales în zona deluroasă. Sunătoarea face parte din familia hipericaceelor, dezvoltându-se ca o plantă perenă ce poate ajunge chiar şi la un metru înălţime, dimensiunea ei obişnuită fiind, însă, de 20-30 cm.

Frunzele au formă ovală, iar florile au o culoare galbenă superbă fiind grupate în mai multe inflorescenţe. Această plantă se recoltează în lunile iunie-august, în zilele cu soare, la amiază şi se lasă la uscat la loc umbrit, datorită faptului că lumina soarelui le înroşeşte.

Substanţe active şi acţiunea lor

 

Au fost identificaţi peste 15 compuşi, printre care acidul valerianic, saponinele, colina, rutina, galactoza, hiperina, hipericina, uleiul volatil. Preparatele pe bază de sunătoare au foarte multe întrebuinţări, atât în medicină cât şi în cosmetică. Sunătoarea conţine ca ingrediente activi hipericina, pseudohipericina, flavonoidele, taninurile şi uleiurile volatile.

Are în principal acţiune antiseptică şi astringentă, de aceea este folosită în răni uşoare, superficiale, în arsuri sau gingivite. Sunătoarea  este şi antiinflamatoare şi colagoga (favorizează evacuarea bilei în duoden), de aceea este potrivită în afecţiuni ale ficatului sau tubului digestiv. Împiedicp degenerarea celulei hepatice şi calmează durerile de stomac. Sunătoarea este o plantă antivirală puternică, acţionând direct asupra germenilor patogeni. Infuzia de sunătoare este foarte benefică, drenând ficatul şi ajutând la regenerarea sa. Mai multe studii arată că unele substanţe active din sunătoare (hipericina şi hiperforina în special) atacă viruşii care produc hepatita de tip B şi C.

 

Combate stresul şi insomnia

 

Sunătoarea este folosită de mii de ani ca şi antidepresiv natural, cu reale calităţi în vindecarea  bolilor nervoase, a stărilor de depresie, indispoziţie şi pesimism. Ceaiul de sunătoare are efect relaxant asupra psihicului, reduce anxietatea, stresul şi combate insomnia, băut seara înainte de culcare face somnul liniştit şi odihnitor.

 

Tratează durerile de burtă şi îmbunătăţeşte tranzitul intestinal

 

Ceaiul de sunătoare ajută la funcţionarea normală a sistemului digestiv, prin protejarea mucoasei gastrice, stimularea producerii şi eliminării de bilă, susţinerea funcţiilor hepatice, reducerea spasmelor care apar la nivelul tractului intestinal sau eliminarea tendinţei de evacuare rapidă a scaunului.

Ceaiul de sunătoare ajută ficatul să elimine toxinele din corp şi stimulează tranzitul intestinal. Dacă aveţi dureri de burtă, luaţi o lingură pe stomacul gol, dimineaţa şi seara. Pentru tratament de lungă durată puteţi bea zilnic, o lună, o ceaşcă caldă de ceai de sunătoare.

 

Luptă cu depresia şi anxietatea

 

Numeroase studii au demonstrat că ceaiul de sunătoare poate fi la fel de eficient ca şi antidepresivele, dar are mult mai puţine reacţii adverse. Însă, trebuie ţinut cont că cercetările au avut loc pe eşantioane reduse şi în cazuri de depresie în forme uşoare, prin urmare ceaiul de sunătoare nu trebuie să înlocuiască tratamentul medicamentos prescris de medicul specialist.

 

Poate ameliora funcţionarea bilei

 

Consumat frecvent, ceaiul de sunătoare poate ameliora funcţionarea bilei, fiind recomandat în special în prevenirea dischineziei biliare şi a colecistitei. În plus, sunătoarea sprijină circulaţia sanguină şi ajuta la eliminarea retenţiei de apă, favorizând în acest fel şi scăderea în greutate.

 

Benefică pentru piele

 

Ceaiul de sunătoare este benefic şi pentru piele. Aplicat sub formă de comprese, ceaiul de sunătoare este indicat pentru tenul iritat, uscat, ridat. De asemenea, este un remediu excelent şi pentru micile tăieturi sau arsuri la nivelul pielii, favorizând cicatrizarea acestora.

 

Cum se prepară ceaiul

 

Ceaiul din flori de sunătoare se prepară ca o infuzie de plante obişnuită. La o cană de 250ml de apă se pune o lingură de flori de sunătoare. Apa trebuie să fie la temperatura de 100°C, iar infuzia poate dura până la cinci-şase minute. Când ceaiul se mai răceşte se poate îndulci cu miere sau zahăr, după preferinţe.

Contraindicaţii

 

Efectele adverse ale curei cu sunătoare pot fi fotosensibilitatea, arsurile pe piele, durerile de cap, ameţeli, uscăciunea gurii, tulburări gastro-intestinale, tulburări de concentrare, etc. Se recomandă să nu se consume produse de sunătoare de către femeile însărcinate sau care alăptează.

Se recomandă ca persoanele cu ten deschis să evite expunerea la soare sau alte surse de radiaţii ultraviolete în timpul tratamentului cu sunătoare, deoarece poate cauza fotosensibilitate. De asemenea, trebuie evitate băuturile alcoolice. Nu luaţi ceai de sunătoare împreună cu tirozina, narcotice, amfetamine sau antiinflamatoare nesteroidiene, loperamida, digoxina, contraceptive orale, medicamente pentru astm sau medicamente antihipertensive. Tratamentul cu sunătoare nu trebuie să fie luat în paralel cu medicamentele antidepresive.

 

Apreciază calitatea articolului

3 VOTURI - MEDIE: 5,00
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Încarc...