Există o formă de gândire utopică, bazată pe aşteptările pozitive în legătură cu subiectul vizat şi nicidecum pe evidenţe, raţiune sau pe realităţi palpabile. Americanii îi spun „wishful thinking”, adică o gândire bazată pe ceea ce speri că se va întâmpla, eludând cu totul premisele reale ale situaţiei. Cam aşa s-a întâmplat şi cu aproape jumătate din populaţia României, zilele trecute, în scandalul Dragnea – Tudose, în timpul căruia presa a fost inundată cu titluri de genul „Lovitură năucitoare pentru Dragnea”, „Dictatorul nu mai are mult”, „Se apropie funia de parul şefului PSD” şi multe altele asemenea. Celeilalte jumătăţi nu i-a păsat, fiind mai degrabă dornică să se termine odată cu Johannis, cu #rezist şi cu toate fiţele astea occidentale cu „statul de drept” care nu-i lasă pe aleşii de drept să facă odată bine ţării. În realitate, gaşca lui Dragnea nu a fost o clipă măcar în vreun pericol. Nu de a fi destructurată dar nici măcar de a fi abătută de la programul manifest de desfiinţare a luptei anticorupţie şi de ignorare a tuturor regulilor economice impuse de la Bruxelles. De ce? Este destul de simplu, fiindcă îi uneşte frăţia nenumăratelor fărădelegi pe care le au la activ. Sunt 38 de fruntaşi ai partidului condus autoritar de liderul teleormănean care sunt condamnaţi, în curs de judecată sau de urmărite penală. În urma lor, alte câteva sute, necunoscuţi pe plan naţional, dar în aceeaşi situaţie în relaţiile cu legea. Alte câteva zeci la nivel parlamentar şi sute la nivel naţional sunt de la ALDE, PNL, PMP şi UDMR. Acesta este şi motivul pentru care opoziţia parlamentară la masacrarea justiţiei este zero, cu excepţia singurului partid care nu a fost la putere, respectiv USR. Tot din această cauză, pentru grupul Dragnea nu există ca alternativă trecerea în opoziţie. În situaţia în care se află acum, dacă şeful pierde puterea, tovarăşii săi ies din viaţa politică şi pot ajunge cu toţii, cel mai probabil, la închisoare. De ce tot revin la masacrarea justiţiei? Fiindcă asta este miza. Nu impozitele, nu taxele, nu investiţiile, nu traiul mai bun pentru cetăţeni şi nu reguli echitabile pentru toţi membrii societăţii. Nici vorbă, ci întărirea haitei şi asigurarea ei dinspre orice posibilă ameninţare. Nu altfel se poate explica găsirea unei noi marionete a grupului Dragnea pentru şefia executivului român. Viorica Dăncilă, desemnată chipurile de Comitetul Executiv Naţional al PSD, noua alegere – apropo, nu este nouă, numele ei a fost rostit în aceleaşi împrejurări şi după „crizele” Grindeanu şi Shaidehh – este, ce să vezi?, tot din Teleorman. Ea vine să întregească o „famiglie” de peste 100 de persoane din acelaşi ţinut (cel mai sărac al ţării), aflată în Guvern. Întocmai cum pe vremea lui Ceauşescu, la un moment dat, întregul executiv şi mai toate funcţiile de conducere din principalele instituţii ale statului erau ocupate de persoane din Olt, judeţul cârmaciului suprem. Tristă continuitate, dar iat-o înfăptuită cu sprijinul consistent al şmecherilor din judeţe, bucuroşi să se spele pe mâini: „lasă băi, că rezolvă şeful cu oamenii lui toată porcăria asta. La nevoie spunem că n-am avut încotro”. Europarlamentarul Viorica Dăncilă s-a făcut remarcată în opt (!) ani de mandat european printr-o singură intervenţie: cea din iarna anului trecut, în care apăra cu străşnicie Ordonanţa 13, sfidând de la tribuna Parlamentului European sutele de mii de români care demonstrau la -20 grade tocmai împotriva acelui act normativ. De aceea nici nu este de mirare că, întrebată fiind de senatorul Șerban Nicolae dacă – în calitate de premier – va susţine modificările la legile justiţiei aşa cum au fost propuse, dna candidată a răspuns fără să clipească: „da”. Ceea ce era de demonstrat, iată că în cele din urmă doar aceasta este miza turbulenţelor din PSD şi nu alta. Sunt şi voci care spun că toate aceste scandaluri, care au făcut – în premieră mondială = ca un partid să-şi dărâme două guverne proprii în mai puţin de un an, au fost abil regizate în speranţa că preşedintele va refuza indignat să participe la mascaradă şi va oferi prilejul ideal pentru o suspendare. Cu Guvernul, Parlamentul şi Curtea Constituţională subordonate, toate legile dorite de grupul Dragnea ar trece în câteva zile. Aceste voci cer preşedintelui să nu se implice, să lase PSD să cadă pe mâna liderilor săi. O mare parte a societăţii civile, în special ONG-urile active, cer insistent preşedintelui să refuze orice numire propusă de PSD şi să meargă înspre alegeri anticipate, indiferent de consecinţe, adică înfruntând riscul de a fi suspendat. Numai că a fi radical nu este una dintre trăsăturile neamţului şi nici nu cred că ar trebui să fie, mai ales în aceste împrejurări în care un Tăriceanu preşedinte interimar este tot ce-şi visează acum coaliţia de la guvernare. Astfel încât lui Johannis îi rămâne doar misiunea nobilă să spele de ruşine obrazul României, rămasă fără premier în chiar ziua vizitei premierului Japoniei, în fruntea unei consistente delegaţii de oameni de afaceri. Rezultatul acestei sfidări din partea guvernanţilor români va fi că niponii, interesaţi de întreg estul european pentru a contrabalansa ofensiva chineză în regiune, vor investi în Serbia şi în republicile baltice. Dar contează asta pentru nişte oameni ale căror singure variante sunt ori la putere ori la închisoare? Desigur că nu.
Wishful thinking – Virgil COSMA jurnalist
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Editorial
Oameni care sunt: Florin Egner – Dumitru MONACU, scriitor
Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o...
Editorial
Doar din grijă pentru români – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva timp suntem efectiv striviți de campania electorală, iar cei care visează la un nou mandat nu au pierdut ocazia de a ieși...
Editorial
16 pe un loc – Virgil COSMA, jurnalist
Partidele politice și alianțele au dat publicității listele pentru alegerile europarlamentare, sunt 542 de candidați pentru 33 locuri. Știu că nu interesează pe nimeni...
Editorial
Cea mai incorectă competiție – Dumitru MONACU, scriitor.
Dintre toate scrutinele electorale pe care le vom avea de înfruntat anul acesta, alegerea primarilor reprezintă fără nici un dubiu, cea mai mare și...
Editorial
Despre monumente și mastodonți – Dumitru MONACU, scriitor
Cu surle și trâmbițe suntem anunțați de către comenduirea garnizoanei civile cu sediul în palatul administrativ că în curând va mai prinde contur o...
Editorial
Oare dacă ascultam muzică adevărată ne era mai bine? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Zilele trecute am avut parte de un adevărat șoc cultural, ca să-i spun așa… Trecut prin parc - prea mult spus plimbare. Și acolo,...
Editorial
E musai să facem politică, oameni buni! – Dumitru MONACU, scriitor
Mulți, foarte mulți români, sătui până peste cap de indolența, incompetența, arivismul, nesimțirea, lipsa de caracter ș.a. (lista ar mai putea continua mult și...
Editorial
La Botoșani se întâmplă lucruri – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Cu ceva timp în urmă, am decis să-mi găsesc altceva de făcut în ziua alegerilor locale. Orice altceva în afară de mers la vot....
Editorial
Invazia falsurilor – Virgil COSMA, jurnalist
Asaltat de terminologia anglo-americană, publicul este gata să înghită pe nemestecate noțiuni pe care le ia ca atare, fără a le stăpâni pe deplin...
Editorial
Praful de pe to(l)bă – Dumitru MONACU, scriitor.
O grevă care nu dovedește nimic. Așa putem aprecia, parafrazându-l pe scriitorul Anton Holban (1902 – 1937), acțiunea sindicală a poștașilor care a pâlpâit...
Editorial
Cine a câștigat din greva poștașilor – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Au intrat poștașii în grevă, iar treaba asta le-a picat greu celor aflați la butoane. Greu, dar tot încearcă să scoată ceva din asta;...
Editorial
EPP adică … efectul posibil pervers – Dumitru MONACU, scriitor
Chiar din start vreau să vă atenționez că titlul editorialului de azi nu are vreo legătură cu partidul popularilor europeni, ci tot cu ale...
Editorial
„Brad Pitt” e peste tot – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Hăhăială generală printre români. O româncuță trecută de șaizeci de ani, stabilită de ceva timp în Spania, a pierdut o mie trei sute de...
Editorial
Am plecat pe drumul Ungariei – Cătălin MORARU, redactor șef
Mai țineți minte cum ne uitam la Ungaria acum 10 - 15 ani? Țară frumoasă, curată, plină de autostrăzi, de stațiuni cu băi termale,...
Botoșani
nori împrăștiați
5.8
°
C
7.6
°
5.5
°
82 %
2.1kmh
46 %
vin
5
°
sâm
14
°
Dum
11
°
lun
12
°
mar
14
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Doina Federovici, de la începutul primăverii, când încă nu știa că anunțase cu patru ani înainte că nu va candida decât pentru un mandat.
EDITORIAL
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
EPIGRAMA ZILEI
Contrar zicalei consacrate
Eu aș descrie-o în alt mod:
Are picioare scurte, poate
Dar sigur e ... miriapod!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...