Acum, când revoluţia fiscală îşi arată roadele, putem spune şi noi, asemenea lui Pirus, „încă o revoluţie de-asta şi suntem pierduţi”. Totuşi, spre deosebire de Pirus, care mai avea nevoie de încă o victorie pentru a fi complet pierdut, e posibil ca nouă să nu ne mai lipsească nimic. Drumul spre pierzanie e din ce în ce mai neted, iar guvernanţii îşi dau toată silinţa să ne asigure impulsul necesar pentru a trece peste buza prăpastiei. Asta în timp ce se dau de ceasul morţii să ne convingă că, în ciuda a tot ceea ce ni se întâmplă, nouă ne merge mai bine. Economia duduie. Avem iar parte de creştere record. 7% în plus în 2017 faţă de anul precedent. Numai China a reuşit să ne depăşească, dar dacă ne străduim un pic… Salariile au crescut. Evident, doar pe hârtie. Şmecheria cu mutatul contribuţiilor a dus la creşterea salariilor brute. Unii au încasat câţiva lei în plus la salariu, foarte mulţi n-au văzut nicio creştere. Şi mai sunt cei care au constatat că vor primi bani mai puţini. A fost şi o perioadă când cei care nu lucrau cu normă întreagă au fost ameninţaţi că trebuie să aducă bani de acasă. Evident, există şi categoria fericiţilor care chiar au încasat bani în plus la salariu, dar treaba asta era previzibilă. Că doar n-or să sufere aleşii preţul revoluţiei fiscale pe care ne-au impus-o nouă, celor de rând. De acolo de sus, unde aerul e rarefiat, lucrurile se văd altfel. Pretinsa revoluţie fiscală n-a adus disperare numai în rândurile celor care se încăpăţânează să mai muncească în România, ci şi în rândurile guvernanţilor. Care au descoperit că visteria se goleşte mult mai repede decât reuşesc contribuabilii să o umple. Astfel că s-a trecut la măsuri reparatorii. Şi-au dat seama că ambulanţierilor le-au scăpat cam mulţi bani anul trecut. Aşa că s-au gândit să-i ceară înapoi. Şi au găsit un motiv cât se poate de penibil pentru a-i pune pe oameni la plată. S-au gândit ei să sisteze sporul de noapte. Cică ambulanţierii nu lucrează pe timp de noapte. Asta au descoperit geniile Ministerului Sănătăţii. Nu poţi să te întrebi dacă indivizii respectivi trăiesc în lumea asta. Cum îşi pot ei imagina că la Ambulanţă nu se lucrează noaptea? Chiar nu îşi dau seama cât sunt de penibili? Penibili sau nu, alţii suportă consecinţele; cei de la Ambulanţă sunt, în momentul de faţă, buni de plată. Trebuie să vină cu bani de acasă pentru că n-au ştiut că Guvernul de acum un an, în marea sa înţelepciune, a dat Ordonanţă de Urgenţă conform căreia noaptea s-a transformat în zi. Şi de la Poliţie s-au auzit murmure de protest. Pe internet oamenii în uniformă se plâng că au pierdut şi şase sute de lei lunar la salariu. S-a tăiat un spor care a fost valabil numai până la finele anului trecut. Interesantă strategie… Mai întâi au oferit condiţii incredibil de avantajoase celor care au vrut să se pensioneze. Şi s-au pensionat ceva poliţişti. Apoi au angajat masiv pe cei atraşi de perspectiva unor salarii adevărate. Şi după ce s-a făcut plinul cu poliţişti, hop şi vestea! Băieţi, ştiţi salariile alea pentru care v-aţi pus şapca în cap? Ei bine, nu mai sunt aşa mari. Da’ nu-i bai, dacă ştiţi cum să vă descurcaţi chiar asta o să vi se întâmple. O să vă descurcaţi. De cei cu profesii liberale nu mai amintesc. Dacă guvernanţii nu renunţă la fantasmagoniile lor (şi nu la formularul 600 cum au anunţat că e posibil să se întâmple) artiştii vor trebui să livreze statului 90% din venitul anului trecut. 45% contribuţii pentru 2017, 45% pentru 2018. Dacă ai câştigat fix 22.800, cam cât mai rămâne pentru plătitorul de biruri? Să ne gândim la cineva care chiar nu mai câştigă nimic din alte surse. Jale mare peste tot. Faptul că jalea i-a apucat şi pe guvernanţi nu trebuie să ne încânte; până la urmă tot din pielea noastră îşi fac batistele cu care să-şi şteargă ochii. Şi, ca şi cum nu ar fi de ajuns, şi-au dat seama că nu se face primăvară cu o singură revoluţie. Aşa că mai pregătesc una. La pensii. Deocamdată îi au în vedere pe cei care au contribuit mai puţin de zece ani. Cei care încasează pensiile nesimţite încă nu reprezintă o prioritate. Cu astfel de revoluţii nu mai vine primăvara. Vine epoca glaciară…
Cu o revoluţie nu se face primăvara – Ciprian MITOCEANU scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Editorial
Oameni care sunt: Florin Egner – Dumitru MONACU, scriitor
Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o...
Editorial
Doar din grijă pentru români – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva timp suntem efectiv striviți de campania electorală, iar cei care visează la un nou mandat nu au pierdut ocazia de a ieși...
Editorial
16 pe un loc – Virgil COSMA, jurnalist
Partidele politice și alianțele au dat publicității listele pentru alegerile europarlamentare, sunt 542 de candidați pentru 33 locuri. Știu că nu interesează pe nimeni...
Editorial
Cea mai incorectă competiție – Dumitru MONACU, scriitor.
Dintre toate scrutinele electorale pe care le vom avea de înfruntat anul acesta, alegerea primarilor reprezintă fără nici un dubiu, cea mai mare și...
Editorial
Despre monumente și mastodonți – Dumitru MONACU, scriitor
Cu surle și trâmbițe suntem anunțați de către comenduirea garnizoanei civile cu sediul în palatul administrativ că în curând va mai prinde contur o...
Editorial
Oare dacă ascultam muzică adevărată ne era mai bine? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Zilele trecute am avut parte de un adevărat șoc cultural, ca să-i spun așa… Trecut prin parc - prea mult spus plimbare. Și acolo,...
Editorial
E musai să facem politică, oameni buni! – Dumitru MONACU, scriitor
Mulți, foarte mulți români, sătui până peste cap de indolența, incompetența, arivismul, nesimțirea, lipsa de caracter ș.a. (lista ar mai putea continua mult și...
Editorial
La Botoșani se întâmplă lucruri – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Cu ceva timp în urmă, am decis să-mi găsesc altceva de făcut în ziua alegerilor locale. Orice altceva în afară de mers la vot....
Editorial
Invazia falsurilor – Virgil COSMA, jurnalist
Asaltat de terminologia anglo-americană, publicul este gata să înghită pe nemestecate noțiuni pe care le ia ca atare, fără a le stăpâni pe deplin...
Editorial
Praful de pe to(l)bă – Dumitru MONACU, scriitor.
O grevă care nu dovedește nimic. Așa putem aprecia, parafrazându-l pe scriitorul Anton Holban (1902 – 1937), acțiunea sindicală a poștașilor care a pâlpâit...
Editorial
Cine a câștigat din greva poștașilor – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Au intrat poștașii în grevă, iar treaba asta le-a picat greu celor aflați la butoane. Greu, dar tot încearcă să scoată ceva din asta;...
Editorial
EPP adică … efectul posibil pervers – Dumitru MONACU, scriitor
Chiar din start vreau să vă atenționez că titlul editorialului de azi nu are vreo legătură cu partidul popularilor europeni, ci tot cu ale...
Editorial
„Brad Pitt” e peste tot – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Hăhăială generală printre români. O româncuță trecută de șaizeci de ani, stabilită de ceva timp în Spania, a pierdut o mie trei sute de...
Editorial
Am plecat pe drumul Ungariei – Cătălin MORARU, redactor șef
Mai țineți minte cum ne uitam la Ungaria acum 10 - 15 ani? Țară frumoasă, curată, plină de autostrăzi, de stațiuni cu băi termale,...
Botoșani
câțiva nori
0.9
°
C
4.6
°
-0
°
94 %
1.4kmh
16 %
sâm
14
°
Dum
14
°
lun
8
°
mar
12
°
mie
19
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Doina Federovici, de la începutul primăverii, când încă nu știa că anunțase cu patru ani înainte că nu va candida decât pentru un mandat.
EDITORIAL
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
EPIGRAMA ZILEI
Contrar zicalei consacrate
Eu aș descrie-o în alt mod:
Are picioare scurte, poate
Dar sigur e ... miriapod!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...