O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.

Ciprian MITOCEANU

scriitor 

 

România a devenit ţara tuturor posibilităţilor. Numai pe meleagurile noastre poţi deveni miliardar muncind doar la stat. Numai pe la noi consilierele din ministere sunt culese direct de la cratiţă, de pe la serviciul de şomaj sau chiar mai rău. Doar pe tărâmurile mioritice poţi deveni ministru sau înalt demnitar fără să ştii pe ce lume trăieşti.

Da, România e noua ţară a tuturor posibilităţilor. Mai exact, aceea a posibilităţilor neverosimile. Cum poţi urca atât de sus pe scara ierarhică fără să meriţi, fără să deţii măcar un bagaj minim de cunoştinţe, fără să ai bunul simţ de a te documenta asupra unui subiect asupra căruia ştii foarte bine că trebuie să-ţi dai cu părerea? E ceva ce depăşeşte puterea de înţelegere a omului obişnuit care, până la urmă, suportă din buzunarul propriu parvenirea unor astfel de specimene.

Şi nu vorbim doar de un exemplu izolat, ci de un fenomen de masă. Politicienii sunt tot mai sărăcuţi cu duhul. Asta în condiţiile în care dau dovadă de o rapacitate ieşită din comun. Nu-i interesează nimic altceva în afară de umplerea buzunarelor. Bun simţ? Nu există, l-au aruncat departe. Nu le foloseşte la nimic, ba ar putea să-i încurce.

Zilele acestea a fost ca la carnaval. Dăncilă a reuşit să o comită în stil mare, mult mai aiurea decât de obicei. Ştim că doamna este stresată şi emotivă, că umerii ei sunt apăsaţi nu de greutatea guvernării, ci de presiunea cu care Liviu se cere scos basma curată, să i se ofere astfel posibilitatea de a deveni premier – rocadă dorită mai mult de Dăncilă decât de Dragnea, dar chiar aşa? Cât de pe lângă poţi să fii, încât să comiţi o enormitate ce riscă să afecteze relaţiile dintre România şi Muntenegru? Şi nu e vorbă în vânt; dacă cei din Muntenegru încep să se întrebe că, de vreme ce Dăncilă e premier, oare cum sunt restul românilor, e posibil să tragă nişte concluzii nu prea încurajatoare.

Dăncilă a tras şi ea o fugă până în Muntenegru. Îi place zona, mai scapă şi ea de agitaţia din ţară, e şi aproape. Şi a reuşit să dea cu bâta în baltă precizând cât e de fericită că se află la Priştina. Care e capitala Kosovo, stat nerecunoscut de România. Bine că a nimerit ţara, că altfel chiar se făcea de baftă. Translatorul a sesizat idioţenia şi a corectat-o, dar gazdele s-au prins de figură şi au avut grijă să cenzureze înregistrarea conferinţei de presă. De toată jena.

Daea, băiatul de la Agricultură, a reuşit să agite şi el apele, comparând asomarea porcilor cu Holocaustul, declaraţie ce l-a făcut pe Dragnea să condamne afirmaţia lui Daea şi să-l tragă de urechi pe reţelele de socializare. Cine a ajuns să-l cunoască câtuşi de puţin pe individul de la agricultură ştie că omul nu a vrut să jignească. N-a comis-o cu intenţie, dar a scos perla. Şi cei de la PNL îi cer Vioricăi Dăncilă să-l demită pe Daea, de vreme ce acesta nu vrea să plece singur. E cam ridicolă situaţia, având în vedere „realizările” Vioricăi, însă nu trebuie uitat că Daea e mai puţin vizibil în spaţiul public comparativ cu „şefa”. Dacă i s-ar oferi şi lui un spaţiu de manevră mai convenabil s-ar ridica la înălţimea aşteptărilor.

Limitaţi în exprimare şi gândire, mereu rupţi de problemele guvernării, şcolarizaţi pe repede înainte şi recalcitranţi la cultură. Cam aceştia ne sunt politicienii. Nişte indivizi care te fac să te întrebi dacă nu cumva oamenii visează. La ce anume? La o Românie prosperă prin 2040 sau chiar mai repede, prin 20-20? La rezolvarea problemelor legate de infrastructură, sănătate şi învăţământ? La revitalizarea economiei şi a turismului? La transformarea în faptă a programului de guvernare? Deocamdată nu ne spune nimeni la ce anume visează aleşii atunci când se dau în stambă, dovedind că şi atunci când ştiu câte ceva tot nu şi-au făcut cum trebuie temele. E vorba de chestii pe care le-au auzit odată, demult, în cine ştie ce context şi care, datorită colbului uitării, au început să dea cu erori. E chiar aşa de greu să te informezi înainte de a deschide gura? E simplu; nici măcar nu ai nevoie de cărţi, doar de un telefon ceva mai performant. Informaţia e deranjant de accesibilă, trebuie să o mai filtrezi. E greu, mai ales când visezi la ceva. La viitor, la trecut, nu mai contează. Oamenii visează. Dar visează pe banii noştri.

11 VOTURI - MEDIE: 4,73
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Se încarcă...