O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.

Virgil COSMA
jurnalist

Clica de la vârf, înconjurată de susţinătorii mituiţi cu lefuri grase şi avantaje nevisate vreodată, o comite la rafală, oripilând orice om cu minimum de civilizaţie şi bun simţ, rămas în ţara asta. Asta denotă că nu le mai pasă de consecinţele actelor pe care le comit, în afară de acelea pe care le urmăresc cu obstinaţie: fraudarea bugetului naţional şi evitarea consecinţelor penale ale faptelor lor. Ultimul din şirul de ilegalităţi, hoţii şi acte care subminează stabilitatatea statului este gestul disperat al marionetei din fruntea executivului, care, pretinzând că ar pleca în concediu, îşi delegă prerogativele – împotriva prevederilor exprese din Constituţie – fostului tractorist, actualul vicepremier Stănescu, aşa, cu de la sine putere. A ieşit repede la iveală că adevărul este altul: nimeni, în afară de acest Stănescu, nu vrea să-şi asume ordonanţa de amnistie şi graţiere care l-ar face scăpat, în sfârşit, pe Dragnea.

Există precedente în acest sens, în care s-a respectat procedura. În 2015, Victor Ponta s-a dus la Istanbul, pentru o operaţie la genunchi – gurile rele spun că ar fi fost cu totul altceva, iar atribuţiile funcţiei au fost delegate prin decret prezidenţial lui Gabriel Oprea, vicepremier la acea dată. Potrivit Constituţiei, „dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 106, cu excepţia revocării, sau este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile primului ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, încetează dacă primul-ministru îşi reia activitatea în Guvern”. Dar există şi precedente în care legea a fost ocolită. Acelaşi Victor Ponta şi-a delegat atribuţiile vicepremierului Gabriel Oprea, fără ca acesta să fie numit interimar şi fără un decret din partea preşedintelui, de mai multe ori în perioada 2012-2015.

Tudorel Toader, care şi-a angajat „protejata” la Curtea Constituţională şi apoi a purtat-o în mai toate delegaţiile externe cu el – pe banii noştri, evident – nu are curajul să-şi asume mizeria de ordonanţă pe care a copt-o la ordinul stăpânilor săi. Miza adevărată, care este totodată şi liantul-suport al întregii bande, este de a-i albi definitiv pe toţi marii corupţi ai ţării, sub pretextul că au fost victime ale interceptărilor SRI. Acele interceptări care le-au arătat hoţiile din banul public şi sistemele de tip crimă organizată pe care le-au construit pe mai toate palierele statului.

Preşedintele a sesizat Curtea Constituţională, invocând un conflict de natură constituţională între preşedinţie şi executiv. „Funcţionarea Guvernului României este plasată în afara cadrului constituţional, cu consecinţe ce vizează imposibilitatea Preşedintelui României de a-şi îndeplini competenţa constituţională de a desemna un prim-ministru interimar. Consecinţele acestei conduite – respectiv omisiunea prim-ministrului de a aduce la cunoştinţa Preşedintelui României imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile – afectează rolul constituţional al Guvernului, structura acestuia şi conduce la fragmentarea arbitrară a atribuţiilor acestei autorităţi în atribuţii operative şi atribuţii neoperative”, arată Klaus Iohannis în actul remis ieri CCR.

Devine clar acum şi substratul întâlnirii de zilele trecute a preşedintelui cu liderii PNL. Iohannis a vrut să se asigure de baza logistică necesară bătăliei care va urma, inclusiv în situaţia suspendării sale, având în vedere că ceilalţi piloni pe care s-ar putea baza (USR şi România 100) sunt nu numai constrânşi de nişele în care activează, dar şi complet lipsiţi de experienţa marilor bătălii. Ceea ce înseamnă că intrăm în ultima fază a războiului pe care coaliţia de la putere îl duce împotriva statului român şi al locuitorilor săi oneşti.

În acest timp, cine credeţi că a condus şedinţa de guvern referitoare la rectificarea bugetară? Condamnatul Vâlcov, unul dintre cei pe care vrea să-i scape Toader. Aceasta este cea mai bună demonstraţie între cauză şi efect. Astfel încât noi avem dublul mediei europene la morţi în accidente pe şoselele pentru care, chipurile, nu sunt bani. Aproximativ 2.000 pe an. Avem 12.000 de infecţii nosocomiale pe an, raportate. Adică cele care sunt atât de grave încât nu pot fi muşamalizate. Chipurile nu sunt bani nici pentru spitale. Sunt însă bani pentru pomeni: o săptămână de concediu de Sfânta Maria pentru cei 1,35 milioane bugetari; primăriţa Firea mai mituieşte 1.000 de pensionari cu vacanţe gratuite în Grecia. Apropo, o vacanţă din aia, cumpărată de Primăria Capitalei cu 400 euro, costă la liber 244 euro. Ghici ciupercă: cu cine o fi împărţit patronatul agenţiei diferenţa?

Trăim în România ca într-o ţară aflată sub stare de asediu. Să ne mai mirăm că avem a doua cea mai mare emigraţie din lume? Cei rămaşi în ţară râd de prostiile guvernanţilor. Râd nervos, râd ca să nu plângă, râd ca să-şi păstreze coeziunea, râd ca să aibă un sens, râd ca să nu înnebunească. Dar oamenii ăia, de care râd, îi omoară zi de zi sau îi alungă peste graniţe.

se încarcă...
11 VOTURI - MEDIE: 4,27
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Se încarcă...