O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.

Virgil COSMA
jurnalist

„Paşii înapoi făcuţi de România dăunează unităţii Uniunii Europene, pentru că întăresc impresia în vestul Europei că Europa centrală şi de est se rupe de valorile europene” – scrie Financial Times, unul dintre cele mai prestigioase cotidiene ale continentului. Drumul pe care Dragnea şi acoliţii săi duc România este o fundătură. Discreditează ţara şi provoacă îngrijorări în rândurile aliaţilor, legate de credibilitatea instituţiilor fundamentale ale ţării. Erodează încrederea şi în rândul propriilor cetăţeni. Câteva milioane, cei mai activi dintre ei, au emigrat după 2007. La fel ca cei rămaşi acasă, ei îşi doresc cu disperare ca România să fie o societate prosperă, bine guvernată şi fără corupţie. Dar am împărtăşit noi vreodată valorile UE, am fost noi vreodată cu adevărat în interiorul comunităţii? Formal, în acte şi organismele ei, da, practic – niciodată.
Ştiţi de ce au rămas olandezii singurii opozanţi neclintiţi în admiterea noastră, la început în UE, iar acum în Schengen? Fiindcă au rămas singurii cu care nu se făcuse o „tranzacţie” majoră. Britanicii au primit gratis Sidex-ul şi contractul de furnizare a două fregate exagerat de scumpe, francezii au căpătat a doua bancă din ţară şi jumătate din distribuţia de gaze, germanii au fost îndemnaţi şi ajutaţi să facă oricâte hypermarketuri şi pe unde doreau, după care au primit cealaltă jumătate din distribuţia de gaze, austriecii au primit de nu mai puteau duce, de la bănci până la compania naţională de petrol şi gaze, plus dreptul de a tăia lemn cu nemiluita. Nici ruşii şi aliaţii lor nu au fost uitaţi, că aşa suntem noi, împăciuitori. Li s-au cedat pe nimic câteva dintre cele mai importante unităţi din industria extractivă şi de prelucrare, distribuţia de produse petroliere etc. Le-au luat cu forţa sau prin şantaj? Nu, negocierile mizerabile au fost făcute de români. Cei care s-au lăsat mai apoi corupţi până la trădare au fost tot ai noştri. Sigur, este adevărat că marile puteri au cerut şi au mituit, dar maniera asta de târg în care am acceptat să negociem în genunchi aderarea la UE sau liniştea cu ruşii a dus la degradarea sistemului nostru politic până la halul în care a ajuns azi.
Suntem al şaptelea cel mai populat stat din UE, a doua cea mai bogată ţară în gaze naturale, a treia deţinătoare de rezerve de ţiţei şi a cincea deţinătoare de cărbune din Uniune, primul producător de porumb şi al patrulea de grâu, primul de floarea-soarelui şi singurul de caviar. Cu toate aceste atu-uri, unele imbatabile, suntem printre ultimii în ordinea influenţei în Uniune. Nicio agenţie europeană nu se află în Bucureşti; din fondurile structurale unui român îi revine de două ori mai puţin decât unui slovac şi cam două treimi din cât îi revine unui ungur, unui polonez sau unui ceh; nu jucăm absolut niciun rol în regiunea Europei Centrale şi de Est. Guvernanţii de la Bucureşti au ignorat construcţia de autostrăzi sau căi ferate pe bani europeni, dezvoltarea unei industrii petrochimice sau energetice, dezvoltarea unor universităţi de elită şi spitale mai bune. De 29 ani liderii noştri au fost interesaţi în principiu doar de devalizarea resurselor, a bugetului şi de evitarea consecinţelor penale ale acţiunilor lor. Iar în ultimii doi ani, numai de asta.
Gata, de când gaşca lui Dragnea se luptă să scape de închisori, tot românul a devenit „expert” în probleme de justiţie. Legile se schimbă săptămânal şi acum fiecare cetăţean visează noaptea drept constituţional, iar ziua ştie precis cum şi de ce se aleg „completele de cinci”. Între timp, banda de infractori a vândut rezerva de gaze off-shore, dar cui îi pasă, sunt mult mai interesante duelurile verbale dintre ministrul justiţiei şi procurorul general, nu-i aşa? Bucureştiul se scufundă sub trafic haotic şi gunoaie, o parte dintre clădiri pot să pice la primul vânt mai zdravăn, dar locuitorii sunt prea ocupaţi ca să vadă asta. Ei urmăresc cu plăcere nebună dialogurile de tip mahala dintre primarul general Firea şi şeful ei de partid. Acum, se schimbă – pentru a treia oară în doi ani! – garnitura guvernamentală. Pe motive de competenţă şi îndeplinire a programului de guvernare? Ei aş! Pe motive de pupat condurul paşalei de Teleorman. Obedienţă dusă până la ascultare oarbă, servilism, cârdăşie în minciună şi furăciuni cu şeful ierarhic, astea sunt singurele caracteristici promovate astăzi în administraţia de stat, de la cel mai înalt nivel până la bază.
Am fost noi vreodată în Europa, altfel decât geografic? Nu, niciodată. De la crearea statului român, în ciuda modelului franco-belgian adoptat, structurile de tip slav, cu puternice influenţe greceşti şi turceşti, nu şi-au pierdut vreodată consistenţa. Mimăm regulile Europei de Vest cu o fervoare demnă de cauze mult mai sănătoase. Zicem ca ei şi facem ca noi. Adoptăm fără crâcnire orice ni se trimite de la Bruxelles şi a doua zi strecurăm un OUG-şopârlă care să lase portiţe de scăpare oricărui mic hoţoman local. Ne dăm toleranţi, deşi religia noastră este cea mai intransigentă de pe continent, ne dăm democraţi, deşi visul majorităţii este un tătuc sever, care să conducă totul cu mână de fier, astfel încât să nu mai trebuiască să-şi bată cineva capul cu decizii şi să poarte vreo răspundere. Sunt acestea handicapuri insurmontabile? Nici vorbă, vindecarea începe prin a recunoaşte deschis de ce suferim. Şi apoi să alegem liderii potriviţi, oameni care pot să ne conducă eficient în Europa aşa cum suntem. Fiindcă cei de acum nu sunt în stare nici la groapă să ne ducă.

se încarcă...
15 VOTURI - MEDIE: 4,40
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Se încarcă...