Ciprian MITOCEANU
scriitor
În plin scandal al revocării lui Dragnea – sau poate că nu, după cum susţine acesta – a ieşit la iveală o mânărie a ambulanţierilor din Corabia. Băieţii veseli de la ambulanţe s-au gândit să-şi rotunjească veniturile şi nu au găsit altă cale decât să valorifice în folos personal o parte din cota de combustibil repartizată autospecialelor. De, e greu să fii şofer pe ambulanţă – e chiar foarte greu, nu există nicio urmă de sarcasm în afirmaţie – şi nu se înghesuieşte nimeni să te „ungă” atunci când vrea să ajungă de urgenţă la spital. Aşa că, în lipsa atenţiilor directe, ambulanţierii din Olt s-au descurcat şi ei cum au putut. Şi s-au descurcat atât de bine încât în momentul de faţă, dintre cei 17 ambulanţieri de la Corabia, doar vreo patru mai au dreptul de a conduce, pentru restul fiind dispusă măsura controlului judiciar şi interzicerea dreptului de a-şi exercita profesia timp de 60 de zile.
Concret, şoferii mânăreau foile de parcurs, la pompă băgau combustibilul în bidoane şi nu în rezervorul atospeicalelor şi – culmea culmilor – se deplasau la solicitări cu viteza economică. Da, există şi viteză economică dar, la cum se circulă pe şoselele din România, e clar că cei mai mulţi dintre şoferi nu au auzit de aşa ceva. Şi tocmai şoferii de ambulanţă să se deplaseze la urgenţe cu viteza economică… Se spune că România e ţara tuturor contrastelor, dar cine şi-a imaginat că lucrurile pot degenera până aici? În ţara vitezomanilor sonaţi, ambulanţele se deplasează cu viteza economică. Ce contează că pentru pacientul de pe targă fiecare secundă e preţioasă? Şoferul ştie mai bine cum stau lucrurile; el ştie şi care este viteza economică şi cât costă litrul de combustibil la pompă.
Dacă punem în balanţă mâna de arginţi cu care s-au ales ambulanţierii de la Corabia şi preţul plătit de alţii pentru ca aceştia să facă un ban în plus, obţinem un tablou înfiorător. Cel puţin opt pacienţi au decedat în ambulanţele conduse de şoferii mai interesaţi de profitul ilegal decât de soarta omului de pe targă. Şi sunt convins că, dacă cercetările vor fi extinse, se va ajunge la un bilanţ şi mai sinistru. Câţi oameni nu şi-au mai putut recupera sănătatea pentru că nu au ajuns la timp în sala de operaţie din cauza şoferilor mult mai interesaţi de menţinerea vitezei economice decât de deteriorarea stării de sănătate a celor transportaţi.
Bani însângeraţi, la modul cel mai propriu. Pentru ca băieţii descurcăreţi să facă rost de ceva parale în plus, nişte amărâţi au plătit cu sănătatea sau chiar cu viaţa. A interesat pe cineva treaba asta? Se pare că nu… Asta pentru că nu vorbim de un individ izolat, care a acţionat aşa pentru că nu l-a dus capul la mai mult şi nu şi-a dat seama de consecinţele faptelor sale. Treisprezece din cei şaptesprezece şoferi au „percutat” la manevră. Nu mai vorbim de un incident izolat, vorbim de grup organizat.
Şi cine e vinovat pentru situaţia asta? În primul rând autorităţile. Care s-au lăsat cangrenate de corupţie până în acel grad încât două găleţi de motorină valorează mai mult decât viaţa unui om. E o tâmpenie să credem că ideea de a face un ban în plus cu preţ de sânge s-a născut în capul acelor şoferi. Oamenii au observat ce se întâmplă în jurul lor şi şi-au dat seama că în ţara asta scapi basma curată din orice afacere necurată dacă ştii cu cine să împarţi profitul. Şi ei asta au făcut până când au dat de o rotiţă care a refuzat să se lase unsă. Se mai întâmplă şi astfel de anomalii, chiar şi în România unde legea lui Ohm sună cam aşa „Eşti om cu mine, sunt om cu tine”.
Sunt sigur că ambulanţierii criminali conştientizau că pacienţii le mor din cauza minutelor pierdute în trafic, dar nu le-a păsat câtuşi de puţin. Nu cred că nu şi-au dat seama la ce riscuri se expun dacă mânăria şi urmările acesteia vor fi date în vileag şi că, raportat la potenţiala pedeapsă, câştigul era doar mărunţiş fără importanţă.
Dar oamenii au văzut că se poate, că România este ţara în care fiecare face ce vrea şi nu păţeşte nimic. Au văzut că oameni politici acuzaţi de fraude de miliarde nu au returnat un ban la stat şi şi-au dorit să câştige şi ei mai mult. Cât mai mult. De ce alţii pot şi eu nu? De ce alţii mânăresc banul public şi eu să trăiesc doar din salariu? Că tot veni vorba de mânării, zilele acestea la Guvern s-au cumpărat agende la 750 de lei bucata; ce contează că imaginea instituţiei e praf? Banul mai înainte de toate…
Ambulanţierii din Corabia nu sunt un caz izolat – şi când spun asta nu mă refer doar la serviciile de ambulanţă – ci sunt doar una dintre faţetele unui fenomen numit România. România, ţara în care fiecare se simte îndreptăţit să fure sau să facă mânării pentru că aşa fac şi alţii şi în special cei de la butoane. Şi dacă ăia de sus pot, cei de jos de ce să nu poată? Nu spune Constituţia că nimeni nu este mai presus de lege?
