one × three =

O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.

Ciprian MITOCEANU

scriitor

 

La începutul săptămânii trecute Senatul, în calitate de cameră decizională, a adopta proiectul de lege care interzice violenţa psihologică (bullying) în unităţile de învăţământ. Proiectul a fost aprobat în unanimitate şi legea merge spre promulgare.

Până aici toate bune şi frumoase numai că această informaţie nu prea ajută cu nimic pe nimeni. De ceva vreme se vorbeşte despre bullying – un termen de împrumut pentru a defini violenţa în şcoală – dar niciodată nu s-au luat măsuri în adevăratul sens al cuvântului pentru a combate fenomenul care e la fel de vechi ca poporul român. În buna tradiţie mioritică gunoiul a tot fost ascuns sub preş şi astfel de acumulări nu mai pot fi ignorate. Sistemul de învăţământ se laudă cu olimpicii care nici măcar nu sunt produsul învăţământului de masă ci al pasiunii elevilor pentru anumite discipline şi al meditaţiilor plătite de părinţi. Violenţa fizică a fost mereu ignorată – se mai bat şi ei că-s tineri – cât despre cea psihologică aceasta a fost ignorată cu desăvârşire. Dacă nu exista o anumită deschidere către Occident probabil că acest tip de violenţă ar fi fost trecut cu vederea şi în momentul de faţă.

Iar ignoranţa ne-a dus unde ne-a dus. Aproape zilnic sunt mediatizate cazuri de violenţă extremă în şcoli. S-a ajuns până acolo încât un elev şi-a ucis bunica cu lovituri de cuţit. Da, cârcotaşii vor spune că nu e vorba de violenţă în şcoală dar, până la urmă, e vorba de o crimă comisă de un copil de nouă ani. Putea, la fel de bine, să-şi căsăpească un coleg de clasă pentru că acesta nu s-a grăbit să-i ofere radiera sau creioanele. E cam dificil să diferenţiezi nuanţele cât timp nu există niciun interes.

Deşi s-a făcut ceva publicitate în jurul legii anti-bullying, încă nu e foarte clar ce e cu aceasta. Se ştie doar că a fost adoptată şi urmează să fie promulgată. Nu se ştie cum anume este definit bullying-ul în legislaţia românească (având în vedere specificul zonei e destul de probabil ca intepretarea termenului să capete conotaţii aparte), nu se ştie cum va fi eliminată violenţa fizică şi psihică din şcoli. Nu se vorbeşte despre sancţiuni şi măsuri concrete împotriva celor certaţi cu disciplina şi bunul simţ. Singurele precizări făcute publice din această lege misterioasă se referă la programe de formare continuă pentru cadrele didactice, introducerea unor sesiuni de informare şi cursuri de perfecţionare privitoare la bullying… Şi cam atât. Adică mai nimic.

A existat şi până acum o oarecare legislaţie cu privire la bullying în şcoli dar, în afară de precizarea că violenţa este interzisă nu exista nimic care să poată duce la stoparea fenomenului. Agresorii au ştiut mereu că în afară de scăderea notei la purtare nu se pot lua alte măsuri împotriva lor. Abia după clasa a X-a se poate vorbi de exmatriculare dar nici asta nu e tragedie. În urmă cu câţiva ani un elev care a venit la ore beat şi şi-a agresat profesoara a fost exmatriculat. Cu drept de înmatriculare în anul următor. Mare măsură… Nu mai pot elevii cu apucături de faptul că li se scade la şapte nota la purtare. Ei oricum au cinci pe linie şi asta nu pentru că învaţă ceva ci pentru că altfel şcoala riscă să rămână fără elevi.

Din păcate, violenţa din şcoală nu o să dispară doar cu ajutorul informărilor cu privire la bullying – se pare că unii vor lua aceste informări ca pe încurajări. Am mai trecut printr-o experienţă asemănătoare din care n-am învăţat nimic. Cu ceva ani în urmă s-au făcut ceva programe pentru a preveni fenomenul mamelor cu copii. S-a mers tot cu informări, cu vorba bună, cu întâlniri şi cursuri. Rezultatul final? S-a triplat numărul mamelor care au aflat cum arată Certificatul de Naştere al propriei odraslei înainte de a deţine prima Carte de Identitate.

Cam la fel şi cu bullying-ul. La mai puţin de o săptămână de la adoptarea legii un grup de trezieci de tineri din Capitală au băgat în spital un elev nevinovat. Asta doar pentru că era prieten cu cel pe care îl vizau – un elev de clasa a IX-a căruia un şmecher din liceu i-a interzis să se mai vadă cu „fosta” lui. Cam aceasta este dimensiunea actuală a bullying-ului. Copiii violenţi ştiu că nu există măsuri concrete împotriva lor şi se desfăşoară în consecinţă. Vorbim despre bullying, îi facem publicitate, facem şi o lege contra fenomenului dar din lipsesc măsurile concrete, măsurile coercitive. Să nu ne facem iluzii; cât timp totul se va reduce la vorbe şi consiliere psihologică pe hârtie rezultatele vor fi egale cu zero sau chiar mai rău. Violenţa va escalada noi culmi şi noi ne vom întreba cum de s-a ajuns la aşa ceva în condiţiile în care există lege dedicată şi programe specializate. Există, desigur, dar nu există sancţiuni în adevăratul sens al cuvântului. Iar societatea noastră a depăşit de mult timp punctul când putea fi educată cu vorba bună. Vedem asta nu doar în şcoli ci la tot pasul, la orice oră. În magazine, pe străzi, în comportamentul funcţionarilor publici.

Mare atenţie, domnilor de la butoane, să nu scăpaţi bullying-ul pe scări. Pentru că fenomenul e deja înfiorător. Şi cât timp o să vă ocupaţi doar de consilierea victimelor şi nu de pedepsirea agresorilor nu se va remedia nimic…

 

 

 

se încarcă...

Apreciază calitatea articolului

8 VOTURI - MEDIE: 5,00
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Se încarcă...