Virgil COSMA
jurnalist
Am revenit pe o poziție fruntașă în clasamentul țărilor corupte. Zece ani de luptă anticorupție, cu mijloace mai mult sau mai puțin ortodoxe, au fost șterși de guvernarea PSD-ALDE în mai puțin de doi ani. Câteva ordonanțe, complicitatea CCR, plasarea unor marionate servile în funcții cheie din CSM, ÎCCJ și Avocatul Poporului, au dat peste cap întregul sistem de justiție. România este a patra cea mai coruptă țară din Uniunea Europeană în 2018, arată raportul prezentat săptămâna trecută de organizația Transparency International.
Corupția, în metodologia celor care întocmesc acest raport anual, nu se referă numai la șpagă, cum se crede pe la noi, ci și la nepotism, promovări aranjate, densitatea și rezultatele ONG-urilor care militează împotriva fenomenului, atitudinea populației, activitatea presei cu referire la acest domeniu. Ne devansează Bulgaria, aflată pe primul loc, apoi Grecia și Ungaria. La polul opus, sunt bineînțeles, țările nordice, Olanda, Marea Britanie și Germania. Pe plan mondial, într-un clasament condus de regimurile dictatoriale din Africa și America latină, suntem pe poziția 61. Clasamentul impune o constatare: cu cât este mai redus gradul de democrație cu atât este mai mare gradul de corupție. Nimic nou pe pământ.
Din draftul raportului de țară privitor la România, care urmează să fie publicat de Comisia Europeană – după ce vor fi audiate justificările Bucureștiului – rezultă cu totul alte cifre decât cele communicate triumfalist de ministrul de finanțe și condamnații care-l consiliază. Evident că deficitul, așa cum au prognozat toți specialiștii avizați, va depăși pragul de 3%, pe care ne obligă tratatele europene să-l respectăm, iar datoria publică va depăși 60% din PIB. Ca să ieșim din formulări alambicate și cifre obositoare, explicația simplă care rezultă din confruntarea celor două situații este că autoritățile de la București au mințit. Pur și simplu au tras rezultatele din pix. De ce era nevoie de minciunile astea? Puteau pur și simplu să ignore regulile impuse de la Bruxelles, așa cum au făcut-o în atâtea alte situații. Fiindcă aici e pe bani. Dacă în celelalte situații nu existau repercusiuni, în acest caz România se îndreaptă întins înspre tăierea fondurilor structurale.
Reprezentanța românească la Comisia europeană este umplută până la refuz de beizadele și amante. Lista este atât de lungă și dezgustătoare încât nu merită menționată aici. Așa au înțeles infractorii să apere cea mai sigură sursă de democrație, de siguranță și, nu în cele din urmă, de bani a țării. Bătrânul Meleșcanu a pierdut complet controlul ministerului pe care îl conduce. Reprezentanțele diplomatice au ajuns sinecuri sau ascunzători pentru toate scursurile nației care servesc un regim profund corupt. Foarte mulți dintre noi nu vom mai cunoaște în timpul vieții care ne-a mai rămas o altfel de țară decât una în care se vor lăfăi nestingheriți hoții, analfabeții și canaliile, în timp ce toți ceilalți se vor chinui, mult mai greu decât până acum, cu sistemele complet ineficiente de sănătate, educație, transporturi și servicii.
Iar comentariile de genul „nu mai e nimic de făcut”, „eu nu am nicio putere”, „îmi pare rău că m-am născut în țara asta” sau „ne merităm soarta” trebuie să înceteze. Asemenea atitudini favorizează, pas cu pas, creșterea inflației până la cotele atinse în Venezuela, bulversarea oricărui act de justiție, creșterea infracționalității și, în cele din urmă, propria înfrângere. Nu suntem încă înfrânți, dar ne putem înfrânge pe noi înșine continuând să ne văicărim. Este evident că ne îndreptăm spre o catastrofă, dar stă încă în puterile noastre să o evităm.
Urmează o perioadă electorală în care va trebui nu numai să ne manifestăm energic împotriva grupului infracțional care a pus mâna pe putere, ci și să apărăm o procedură democratică de vot și garanția unor alegeri libere. Votul nostru va fi primul pas prin care acești oameni de nimic să fie cel puțin făcuți inofensivi. Este limpede că nu vor pleca de bună voie de la putere și nu vor putea fi înlăturați toți oamenii de nimic prin vot, toți deodată și ireversibil. Nu va fi de ajuns să ne deplasăm de patru ori, câte o jumătate de oră în doi ani la urne, ca să ne considerăm eroi și ca să credem că ne-am făcut datoria. Va trebui recucerită fiecare instituție, fiecare postură de responsabilitate publică, așa cum se recucerește un pământ drag, pustiit de invazia barbarilor.
De aceea, acest prim pas, alegerile pentru Parlamentul European sunt cruciale. Sunt primul prilej de a le arăta hoților, indiferent de partidul din care vin, că încă nu au pus mâna pe țară. Că suntem aici și contăm.
