nineteen − 5 =

O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.

George LAZĂR

director

 

Nu trebuie să fii specialist ca să pricepi că bugetul elefant anunțat cu mare pompă de Viorica Vasilica Dăncilă, prim ministru de fațadă, este unul cât se poate de fantezist. Pensiile, salariile bugetare și ajutoarele sociale cresc vertiginos, la braț cu cheltuielile militare și cele de sănătate. Sunt alocări uriașe pentru investițiile publice care, de doi ani, bat pasul pe loc. Sarabanda creșterilor de salarii este depășită doar de cea a prețurilor care au pornit și ele cu și mai mare viteză în sus. Nimic nu pare să încetinească elanul heirupist în care s-a angajat guvernul țării, sub înțeleapta conducere a lui Liviu Dragnea și a sfetnicului său, Darius Vâlcov. Aflăm că ne așteaptă în acest an, din care a trecut mai bine de o lună, o creștere economică record, care să susțină toate aceste extravaganțe.

Celor mai mulți dintre românii rămași în ţară, pur și simplu nu le pasă de unde ia guvernul banii. Cine a participat vreodată la ședințele de dialog social organizate de prefectură cu scopul de a aduce la aceeași masă de discuții reprezentanți ai sindicatelor și ai patronatelor, a constatat că respectivii trăiesc în lumi diferite: patronatele, mereu în minoritate, vor ceea ce este firesc, adică infrastructură și mediu legislativ previzibil, în vreme ce sindicatele cer foarte vocal mereu și mereu sporuri, majorări, drepturi, bonuri de masă și de vacanță și nimic altceva. Asemenea lucruri se petrec în toate județele țării, dovadă că oamenii reacționează pretutindeni la fel, mai ales când este vorba de bani ce ar putea fi ai lor fără să facă absolut nimic în plus.

Care bani guvernul îi poate obține, în afara TVA și a accizelor, din două direcții principale. Prima ar fi creșterea economică sănătoasă, cea în care firmele private sunt lăsate să se dezvolte și să producă profit din care statul să își ia cota cuvenită. Cu cât profitul este mai mare, cu atât partea statului este mai mare și poate fi folosită la diferite proiecte în folos public sau la creșteri de salarii și pensii. Dacă însă activitatea economică este sugrumată mereu prin introducerea de noi taxe și prin schimbarea regulilor, firmele sunt descumpănite, profiturile scad și partea cuvenită statului se micșorează. Cealaltă direcție o reprezintă împrumuturile. Statul se împrumută continuu. Nu este singurul stat care face asta, de fapt toate procedează așa. Cu cât mai mare este Produsul Intern Brut, cu atât mai mult se poate împrumuta respectivul stat. Lucrurile nu stau deloc la fel ca și cum ne-am împrumuta noi de la bancă. Dacă nu plătim ratele, banca ne ia casa sau ce mai avem. Aici, când se ajunge la asemenea situație, banca renegociază și reduce penalizările, ba chiar în unele cazuri taie și din datorie, dictând pe ușa din dos reguli noi.

Ori cum este evident pentru toată lumea că în România nu a fost creștere economică (cel puțin nu din cea palpabilă, pentru că așa zisa creștere bazată pe consum de anul trecut chiar nu contează), împrumuturile au început să fie utilizate pe scară largă și de Dragnea & Co. Același lucru l-a făcut și Grecia, iar dezmățul bugetar i-a adus șapte (până acum) ani de recesiune și sacrificii.

Prin urmare, vestea bună e că se poate. Da, guvernul încă mai poate lua împrumuturi, cu siguranță și anul viitor, când sunt iar alegeri locale și naționale, iar cei care conduc această țară par lipsiți de scrupule și total dezinteresați să-și dea deoparte ochelarii de cal. Vestea proastă este că orice sac are fund, iar momentul în care conducătorii de facto ai țării vor ajunge acolo, depinde doar de viteza lor în a toca banul public, iar aici au dovedit că într-adevăr se pricep, ba chiar bine de tot.

 

 

se încarcă...

Apreciază calitatea articolului

68 VOTURI - MEDIE: 2,47
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Se încarcă...