fourteen − 11 =

A password will be e-mailed to you.

Virgil COSMA

jurnalist

 

Mulți jurnaliști, între care – recunosc – și eu, utilizează de la o vreme, cu o frecvență destul de mare, sintagma „stat capturat”, ba în situațiile mai revoltătoare chiar pe aceea de „stat mafiot”. Ce-or fi astea, până la urmă? Formulări care sună spectaculos, ca să pară articolul mai tare, sau chiar au ceva acoperire în realitate. Hai să vedem.

Pe vremea când premier era Victor Ponta, puternic susținut și protejat de Dan Voiculescu, liderul unui colos media, dar și al unei întinse plase de relații pe toate palierele societății românești, bătrânul securist i-a atras atenția junelui aspirant la gloria lui Titulescu: „dacă nu avem justiția, nu am făcut nimic”. Așa a și fost, această ultimă redută a statului de drept i-a venit atunci de hac. Ce s-a întâmplat între timp? Păi, urmașii mult mai voraci ai lui Ponta și-au însușit lecția și acum Curtea Constituțională, Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii, o bună parte a președinților de tribunale și a procurorilor sunt în sfera de influență a PSD. Rezultatul se vede în statistici. Mii de pușcăriași eliberați înainte de vreme, explozie a infracționalității, sute de procese întoarse, achitări ale corupților, anihilarea ANI, DIICOT și DNA, sărbătoare generală în baronatele în care posturile se dau pe pile și contractele pe prietenii, șpagă și obligații de partid. Mai mult, eliberații de acum au tupeul să se compare cu deținuții politici ai obsedantului deceniu. Nicio apăsare pentru cei de azi că au furat de au rupt, iar cei de acum 70 ani au fost închiși, și în mare parte uciși, pentru convingerile lor politice. Asta înseamnă să încaleci justiția unui stat.

Că vorbeam de instituții și de subordonarea lor. Îngenunchierea justiției nu a reușit – încă! – pe deplin și, atunci, ce mai rămânea de făcut? Să-i taie fondurile. Nu menținerea celor vechi, pentru consolidare, dar nici măcar pentru buna funcționare la aceiași parametri. Instanțele și parchetele se plâng că fondurile alocate nu le ajung nici pentru șase luni de funcționare normală. În schimb, printr-o vrăjeală din pix, respectiv schimbarea unui singur cuvânt din Legea bugetului (prin referire la PIB și nu la încasări reale), PSD a reușit să-și crească veniturile de 13 ori. Tuturor partidelor parlamentare, e drept, dar ei având procentul cel mai mare și-au tras și felia cea mai mare: cam 35 milioane de euro. Toate partidele socialiste din Europa la un loc, cu internaționala lor cu tot, nu au un asemenea buget. Asta înseamnă să încaleci Parlamentul, să faci din principala instituție a unei democrații cârpa de șters pantofii unui partid.

Neavând tiparnița de bani la îndemână (mamă, ce frumusețe de inflație ne-ar fi tras impostorii financiari ai PSD, de lăsam Venezuela mult în urmă!), nereușind să mai păcălească băncile să-i împrumute în neștire la dobânzi sub prețul pieței, Vâlcov și Teodorovici, asistați de diverși băgători în seamă de pe la partid, au ieșit la atac furibund la adresa BNR. Nu sunt, nici pe departe, fan al guvernatorului Isărescu, bătrânul nostru finanțist-șef are păcate destule. Dar ca un impostor absolut, condamnat în primă instanță la opt ani de pușcărie cu executare, filmat în timp ce lua șpagă, să conceapă o ordonanță care a prăbușit BVB și a lipsit BNR de principalul instrument de control al dobânzilor, iar apoi să mai și afirme public că vrea să conducă BNR parcă e prea mult. Asta înseamnă să încaleci finanțele țării, precum și toate tratatele la care România este parte.

Bugetul pe anul în curs, care oricum încalcă legea, fiindcă trebuia conceput și depus spre dezbatere încă din noiembrie trecut, este expresia celei mai crunte batjocuri la adresa națiunii, din întreaga ei istorie. Nici măcar fanarioții, al căror cap depindea de livrarea peșcheșului, nu au fost atât de nesăbuiți. Totul este calculat la o creștere de 5,5%, când nici cele mai optimiste organizații nu acordă României șanse pentru mai mult 1,5-2%. Totul este calculat la un curs leu/euro de 4,65, deja demult depășit. Bugetul Secretariatului General al Guvernului, adică bani la dispoziția premierului, adică indirect a lui Dragnea, a fost umflat cu 65%, la aproximativ 2,230 miliarde lei. În schimb, același Senat, cel care a umflat veniturile partidelor, a respins nu numai majorarea alocațiilor pentru copii, dar nu a aprobat nici măcar indexarea lor. Asta înseamnă nu numai să capturezi un stat, dar și să-ți bați joc pe față de cetățenii săi neînregimentați.

În anii 90, Italia era sufocată de Mafia. Puternica organizație criminală avea oameni infiltrați în toate structurile administrative, în partide, în justiție, în finanțe, în bănci, în industrie. Țara schimba guverne, la fiecare șase luni (vi se pare cunoscut?), iar cei incomozi erau lichidați. A fost nevoie de un efort supraomenesc al întregii societăți, cu multe victime, ca peninsula să fie repusă pe linia de plutire, fără ca ea să-și fi revenit complet, deși au trecut 25 ani de mare schimbare. Este clar că nici cei care au pus mâna pe statul român nu vor pleca în veci de bunăvoie. Însă nu-mi este clar deloc cum se va termina la noi această odisee banditească.

 

Apreciază calitatea articolului

14 VOTURI - MEDIE: 3,79
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Încarc...