six + eight =

A password will be e-mailed to you.

Ciprian MITOCEANU
scriitor

Zile grele pentru cei de la PSD. Nu numai că au pierdut alegerile, dar riscă să piardă cam totul. Din păcate, singurul lucru după care plâng pesediştii e ciolanul. Să nu mai fie ei la putere, să nu mai facă averi din contracte pe bani publici, să nu-şi mai poată pune rubedeniile şi amantele analfabete în funcţii bine plătite. Astfel de dureri au pesediştii; sub nicio formă nu plâng de grija ţării şi cu atât mai puţin de cea a poporanului de rând pe care Rădulescu Mitralieră l-a descris într-un limbaj de mahala drept masă de manevră, masă care trebuie să voteze doar cum i se cere pentru că i s-a dat. Democraţia, libertatea de gândire şi exprimare nu există; partidul este cel care decide şi cetăţeanul execută. Pentru că partidul dă.
În contextul în care PSD a rămas şi fără liderul cu apucături de dictator, Viorica Dăncilă, încă premier, a preluat oficial conducerea şi a început să lucreze la refacerea imaginii partidului. Şi ne îndeamnă să uităm, să nu mai privim în urmă, la trecutul nebulos, ci spre viitorul luminos, România anului 2040 (sau douăzeci-patruzeci). „Important nu este ce am făcut, ci să învățăm din greșeli și să mergem mai departe” aceasta a fost declaraţia Neconflictualei la încheierea şedinţei comitetului executiv.
Să mergem mai departe şi să uităm ce a fost… Ştim că v-ar conveni de minune. La toţi, nu doar celor de la PSD. Cu excepţia câtorva fideli ai lui Dragnea, pesediştii încearcă să ne convingă că tot răul făcut pe perioada cât au fost la butoane a fost cauzat numai şi numai de tartorul de Teleorman. Restul sunt imaculaţi, patrioţi desăvârşiţi şi cinstiţi. Lui Marian Oprişan i-ar prinde bine puţină amnezie din partea românilor. Cine va fura din banul public să facă puşcărie. Gândire de perspectivă; dacă nu poţi schimba trecutul, măcar nu-l lăsa să-ţi afecteze viitorul. De ce să mai privim în oglinda retrovizoare când în faţă drumul e liber şi luminos? Afacerile oneroase ale baronului de Vrancea trebuie uitate. Şi ca el există mulţi alţii.
Puţină uitare ar fi fost pe placul lui Titus Corlăţean. Pe asta s-au bazat cei care au vrut să-l facă vicepremier. Ce dacă mulţi îl acuză că a sabotat diaspora la alegerile din 2014? Să ne îngrijim de viitorul omului, nu să-i căutăm bube negre în trecut.
Pesediştii ar vrea să uităm că, de fapt, Dragnea a ajuns unde a ajuns tocmai cu sprijinul cât se poate de interesat al celor care astăzi se leapădă de el. Ascensiunea politică a crâşmarului din Teleorman nu a fost rodul întâmplării, a fost un proces la care pesediştii de marcă au contribuit din plin. Ceea ce se întâmplă acum în interiorul partidului, când fidelii lui Dragnea sunt daţi afară sau marginalizaţi – Mitralieră, de pildă, nu mai are voie să-şi dea cu părerea – nu reprezintă primenirea partidului, ci doar răfuieli personale şi încercarea disperată de a da impresia că se întâmplă ceva pozitiv. Lupii tineri îi sfârtecă pe o parte din cei bătrâni. Greii partidului s-au reorientat şi vor să ne convingă că Dăncilă o să ducă la capăt programul de guvernare. E drept că şi Dăncilă a dat semne de relaxare după ce Condamnatul Suprem a primit cazare pe banii statului. Acum vorbeşte fără să citească de pe foi, se poticneşte mai rar şi e capabilă să răspundă la întrebări; se vede că a depăşit repejor stresul de tip Dragnea. Dar nu trebuie să uităm că, aşa cum a fost o marionetă în mâinile lui Dragnea, Dăncilă are toate şansele să devină un instrument docil în mâinile altor sforari, doar că pe moment i s-a oferit posibilitatea de a se manifesta puţin mai liber.
Nu trebuie să-i uităm nici pe cei de la PNL. Au contribuit şi ei la dezastrul ţării, fie în echipă cu cei de la PSD, fie cu alţii. Să nu uităm că nucleul dur al actualului PNL e reprezentat de baronii PD care au căutat în unificarea cu PNL bezna memoriei pentru perioada cât s-au aflat la guvernare. Rareş Bogdan clamează victoria şi schimbări radicale, dar omul uită că, de fapt, în ochii strategilor liberali, nu e decât o locomotivă de partid care, după ce a dus trenul în gară, va fi trasă în depou. O să i se solicite serviciile doar la următoarele scrutinuri, dar în rest va fi ignorat cu desăvârşire. Una este să fii vocea partidului şi alta o voce în partid.
Să nu-l învrednicim de uitarea noastră nici pe Băsescu, cel care a tăiat salarii şi pensii pe vremea când se credea şi preşedinte, şi premier. Individul vorbeşte despre creşterea puterii de cumpărare a românilor, despre bunăstare, ne ameninţă că dacă ajunge premier vedem noi Românie prosperă. Cel puţin un mandat s-a comportat ca într-o republică prezidenţială; nu prea conta cine este premier cât Băsescu era preşedinte. Ce l-a împiedicat să aducă prosperitatea despre care tot vorbeşte?
Să uităm… Ce simplu pare totul. Din păcate, nu e loc pentru uitare. Clemenţa memoriei este singurul lucru pe care nu-l merită clasa politică actuală. Chiar nu îl merită.

Apreciază calitatea articolului

25 VOTURI - MEDIE: 4,60
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Încarc...