Virgil COSMA
jurnalist
Ce mai bine clasat candidat al PSD în sondajele pentru prezidențiale, cu numai patru luni înainte de scrutin, este dna Gabriela Firea, primarul general al capitalei. Potrivit sondajului intern comandat de PSD, Viorica Dăncilă se situează între 9-11%, în timp ce Gabriela Firea, care a fost măsurată doar la capitolul încredere, nu ca prezidenţiabil, a înregistrat un scor mai mult decât dublu. Însă, dacă acest trend se menține, prezidențiabilul PSD nu prinde nici măcar turul doi.
Cum ar arăta România condusă în continuare de PSD/ALDE? Cu președinte dna Firea și premier unul ca Paul Stănescu, cel care o susține acum în lupta acerbă cu tandemul Dăncilă/Fifor? Nu este dificil de intuit, nu avem decât să privim critic evoluția Bucureștiului în acești ultimi trei ani. În rezumat, ea se prezintă așa: o catastrofă. Regres la toate capitolele, investiții nesemnificative, minciuni sfruntate, nesocotirea legii și sfidarea publicului, cam în același stil în care au procedat și echipele de marionete plantate de coaliția majoritară la Palatul Victoria.
Un miros pestilențial te izbește atât pe intrarea dinspre Pitești, cât și pe cea dinspre Buzău. Duhoarea se regăsește apoi în aproape fiecare cartier, cu intensitate mai mare sau mai mică. Poluarea este atât de intensă, încât aparatele specializate nici nu o mai măsoară. Conform datelor înregistrate de organizații independente de stat, indicii depășesc cu 400% normele maxime admise de lege. În locurile în care în trecut erau ambuteiaje, acum sunt și mai mari. Transportul în comun este la fel de ineficient, o țară întreagă a râs pe înfundate de autobuzele turcești plătite la suprapreț. Deși nu ar fi trebuit să o facă, am să explic mai încolo de ce. RADET a intrat în faliment, pierderile pe rețea sunt imense. Primăria apără aprig taximetriștii în război cu oricine îi deranjează, parcări nu s-au construit, consolidarea clădirilor înseamnă montarea de mesh-uri pe fațade, spitalele au rămas focare de infecție, fondurile europene nu au fost accesate. De centură, poduri și pasarele, în condițiile descrise mai sus, nici nu poate fi vorba.
Ce merge totuși bine? Sunt trei domenii: târguri, concerte, statui, festivaluri, spectacole și vouchere; cele 22 de companii ale Primăriei, declarate în instanță ca fiind înființate ilegal și în locul cărora dna Firea vrea să facă altele 11, care să le absoarbă prin fuziune pe primele; invenția asta a PSD, cu companiile, a înghițit deja peste 600 milioane de euro din bugetul capitalei; în acele companii, care pur și simplu dublează serviciile specializate ale primăriei generale și ale celor de sector, au fost angajate, pe salarii uriașe, toate pilele de partid; și, nu în ultimul rând, CSM București, care a avut în 2018 un buget de peste 15 milioane de euro, din care aproape 95% au fost asigurate din fonduri publice; are rost să socotim câte baze sportive pentru copii s-ar fi putut face din banii risipiți pe salariile din CSM?
Păi și ce ne băgăm noi? Așa au vrut bucureștenii, așa par să vrea în continuare, iată că nici nu a scăzut prea mult în sondaje. Numai că așa deodată, dna Firea se vaită că Primăria e aproape de faliment. Nu uită să dea vina pe Dragnea, care a tăiat din repartițiile guvernamentale către UAT-uri (cu mult mai puțin decât s-a plâns ea, difuzând public o minciună). Și atunci, primarul general cere cu disperare bani de la bugetul național, adică de la noi toți. Doamna ar vrea ca noi toți să suportăm dezmățurile festivaliere de calitate îndoielnică, voucherele și risipa fără seamăn în achiziții supraevaluate. Bun, știm deja că Soros, ocultele, asasinii cu sârmă, mercenarii plătiți să o denigreze, masonii, tefeliștii, protestatarii, CIA, multinaționalele, băncile și car sharing-ul, toți sunt împotriva programului ei de administrare și împotriva primăriței care a decis alocații mai mari către biserică decât pentru spitale. Dar asta nu-i scuză comportamentul ridicol.
În luna februarie, când Guvernul condus din umbră de Liviu Dragnea a aprobat bugetul național, a existat într-adevăr un scandal cu asociația primarilor de municipii din cauza reducerii sumelor trimise de la centru către primării. Edilii s-au plâns că nu-și mai pot realiza investițiile planificate din această cauză. Între timp însă, unii dintre primari și-au gestionat mai bine banii și nu au ajuns să se plângă de faliment. Cum este Emil Boc de la Cluj, care a comentat cu haz situația Bucureștiului: „câți bani ai, atâția cheltui”. Sau Bolojan, de la Oradea: „mi-ați tăiat din fonduri? atunci am să iau de la Bruxelles”.
Ei și acum, printr-o extensiune deloc forțată, fiindcă este vorba de aceeași organizație politică, cu aceleași mentalități, cu aceleași proceduri (vezi cazul recent, cu raportările mincinoase la Eurostat privind producția agricolă), cu același discurs public, cum ar fi să apară dna Dăncilă sau alt premier al partidului și să declare cu seninătate: nu mai sunt bani, suntem aproape de faliment? Ar însemna să dea dreptate tuturor celor care afirmă asta răspicat de mai bine de doi ani, atrăgând atenția, cu grafice, demonstrații și explicații, că programul de guvernare este o catastrofă care într-acolo duce.
