9 − 1 =

A password will be e-mailed to you.

Virgil COSMA

jurnalist

 

În plină pre-campanie electorală – fiindcă au fost deja declanșate de către susținători raidurile de strângere de semnături pentru candidați – președintele și-a programat o vizită strategică la Înalta Poartă, pentru confirmarea firmanului de domnie. Sigur că detaliile au fost convenite cu multă vreme înainte, nici nu se putea altfel, însă data și contextul în care s-a desfășurat vizita președintelui Iohannis la Washington îi conferă o vădită tentă electorală.

Dincolo de această remarcă ușor răutăcioasă, ce s-a spus și s-a scris acolo, fiindcă avem în premieră după zece ani și un acord scris, este de importanță capitală pentru viitorul imediat și mediu al României. Noi ne-am făcut lecțiile, cu vârf și îndesat. La 15 ani de la accesul la NATO şi la 30 de la răsturnarea regimului comunist, am modernizat armata și suntem prezenți în aproape toate toate teatrele de luptă anti-teroristă, sau cum s-o mai numi ea acuma. Suntem și printre puținii aliați care s-au grăbit să-și ducă efortul militar la 2% din PIB, fără comentarii și fără prea multe lamentări.

Însă partea cea mai importantă a angajamentelor noastre se referă la bătăliile energetice și informaționale ale lumii. Și aici, ne-am remarcat printre elevii silitori. Spre iritarea diplomaţiei ruse şi, nu în ultimul rând, a celei germane, care atrage insistent atenţia asupra intereselor energetice americane, românii şi-au evidenţiat opoziţia faţă de proiectul Nord Stream 2. Care, orice ar susţine Berlinul, amplifică dependenţa energetică a Europei de Moscova.

„Pe parcursul acestui mandat la Uniunea Europeană am avut ocazia să ne coordonăm eficient cu Statele Unite pe dosare de interes reciproc, în spiritul solidarității și cooperării transatlantice” – a spus Iohannis în conferința de presă de după întrevederea cu Trump. Nu-i prea convergentă poziția asta cu cea a Bruxelles-ului, ba chiar se cam bat cap în cap pe alocuri. Președintele român riscă destul de mult, urmând fără abatere politica externă a predecesorului său, pe liniile trasate de la Casa Albă. Nu-i vorbă, te poți simți în siguranță când te pui în siajul celei mai mari puteri de pe planetă, totuși, viața de zi cu zi o ducem aici, între vecinii europeni, iar pozițiile lor sunt de cele mai multe ori divergente față de cele ale SUA.

De asemenea, au fost reiterate temele – iarăși în dezacord cu unele poziții ale UE – privind rețeaua 5G, respectiv exceptarea companiilor de stat chinezești de la licitații, implicarea americană în extracțiile de la Marea Neagră, sporirea efectivelor americane în România, diversificarea exploatărilor nucleare civile și altele, toate cele care îi privesc pe ei. Mult mai neclar și oarecum incert, depinzând de atitudinea noastră legislativă internă, este răspunsul american. „Se fac eforturi” pentru ridicarea vizelor pentru români, pentru sporirea prezenței economice americane în țara noastră, pentru spijinirea combaterii corupției, dar nu am auzit nimic concret. Iohannis a spus că în asemenea gen de întâlniri nu se pronunță nume de companii, de oameni sau de contracte, se discută doar principii. Totuși, comparativ cu intervențiile brutale și directe ale lui Macron și Merkel în întâlniri similare în favoarea unor firme franceze și, respectiv, germane, m-aș fi așteptat la ceva mult mai concret, ba chiar detaliat, în privința relațiilor bilaterale.

Dincolo de aceste dezamăgiri, avem și un câștig incontestabil: după trei ani în care țara părea să semene din ce în ce mai mult cu o gubernie rusească, în care liderii ei pe partea legislativă și executivă au jucat tontoroiul pe legislația de tip european și pe regulile economiei de piață, avem – în sfârșit! – de la cel mai înalt nivel oficial, un angajament ferm pe linia pro occidentală și americană. Într-o Uniune Europeană aflată într-o debandadă fără precedent de la constituirea ei, cu Brexitul dur bătând la uşă, cu Italia rămasă fără guvern, cu o Germanie aflată în prag de recesiune, cu o Franţă care nu se regăseşte şi o Spanie năpădită de o criză politică din care nu ştie să iasă, Iohannis s-a agățat de singura ancoră sigură disponibilă.

Din anecdotica întâlnirii nu pot omite episodul hazliu cu șapca. Adaptat sloganului său, Trump i-a oferit președintelui român o șapcă pe care scrie „Make Romania Great Again”, ceea ce mă face să cred că diplomații care au pregătit gluma asta nu prea știu carte. Nici prin cap nu le-a trecut că sloganul (faceți România mare din nou) ar însemna nici mai mult nici mai puțin decât modificarea hărților mai tuturor vecinilor noștri. Ca să-i disculpe, ai noștri s-au grăbit să traducă „great” prin „măreață”.

Deși l-am susținut la precedentele alegeri, mă număr și eu printre cei dezamăgiți de prestația adeseori ezitantă a președintelui Iohannis. Totuși, nici nu vreau să-mi imaginez cum ar fi arătat și funcționat azi un stat în care să nu fi existat acest minim pilon de rezistență la atacurile deșănțate ale slugilor kremlinofile la adresa democrației românești. Fără să-i ridic statuie, salut această reușită diplomatică, însă îl avertizez că aștept mult mai mult de la președintele nostru.

 

Apreciază calitatea articolului

11 VOTURI - MEDIE: 4,64
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Încarc...