Ciprian MITOCEANU
scriitor
Deşi când vine vorba de guvernare nu prea strălucesc, nu se poate spune că cei de la PSD nu se pricep la strategii electorale. Au reuşit să se menţină la putere în cea mai mare parte a celor trei decenii de când pretindem că ne-am despărţit de comunism şi s-au retras în opoziţie exact atunci când le-a fost de folos. După ce s-au lăsat bătuţi în 1996, au revenit spectaculos în 2000. Anul 2011 i-a prins departe de guvenare, la fel şi 2015. Au revenit în forţă în 2012 şi 2016. N-au mai reuşit scorurile de pe timpul când jocurile le făcea tătucul Iliescu, dar nici rău nu le-a fost. Mai mereu au avut parte de o majoritate confortabilă, care le-ar fi permis să ducă la bun sfârşit reformele de care România are atâta nevoie. Din păcate nu s-au folosit de aceste premise favorabile decât pentru a-şi urmări propriile interese. Nici ei, dar nici alţii.
Se pare că strategia care i-a menţinut pe val le-a reuşit. Din nou… Când a mai rămas ceva mai mult de un an până la alegerile legislative şi mult mai puţin până la cele locale, PSD a predat guvernarea şi s-a refugiat în opoziţie, acolo unde se simte cel mai confortabil în prag de alegeri. Se pare că unii oameni politici nu învaţă nimic din greşelile precedente. Sau poate că au învăţat, dar nu se pot abţine.
Situaţia politică din România actuală poate fi comparată cu o casă în care, vreme de treizeci de ani, locatarii au cam făcut ce le-a trecut prin cap. Au distrus, au vândut mobila şi ce se mai putea vinde, au împrumutat din bancă pentru cheltuieli frivole. Distracţie la maxim, cum s-ar spune. Numai că dezmăţul nu poate să ţină la nesfârşit şi a venit şi momentul când trebuie luate măsuri drastice pentru că, dacă nu se întâmplă asta, casa se autodemolează. Iar măsura presupune ca ultimii chiriaşi să plătească datoriile, să renoveze şi să facă tot ce trebuie de făcut. Şi încă într-un timp foarte scurt, pentru că altfel o să fie scos vinovat de toate distrugerile.
E bine de precizat că liberalii nu sunt chiar ultimii chiriaşi; la distrugerea casei au participat din plin, înşelând speranţele a milioane de români care au văzut în ei salvarea ţării. Dar acum s-au trezit cu guvernarea în braţe şi asta nu le convine deloc, în ciuda declaraţiilor lui Ludovic Orban, care ne asigură că totul va fi bine. Dacă pe vremea când era în opoziţie şi, foarte probabil, nu-şi imagina că moţiunea o să treacă, era foarte vocal, în momentul de faţă a lăsat-o mai moale. Nu prea atinge temele sesibile, aşa că insistă pe dosarele Mineriadelor şi 10 august. O să aflăm vinovaţii. Ar fi de preferat ca aceştia să fie pedepsiţi, pentru că de ştiut îi cam ştie toată lumea.
Ludovic nu-şi permite multe. Cei care i-au ajutat pe liberali să dea jos guvernul nu se înghesuie să-i susţină, deoarece nu vor să fie asociaţi cu dezastrul pe care guvernarea Orban nu are cum să-l evite. Din opoziţie, cei de la PSD nu vor pierde niciun prilej de face zile fripte adversarilor politici. Circul a început. Cică PSD nu va susţine învestirea Guvernului Orban decât dacă acesta semnează pactul privitor la bunăstarea românilor. Deja se lucrează intens la intoxicări privitoare la tăierile care vor afecta pensiile şi salariile românilor. Cu alte cuvinte, doar celor de la PSD le pasă de oameni, că în rest…
Şi pentru a fi învestit ca premier, Orban are nevoie şi de ceva voturi de la PSD. O să le obţină, în ciuda circului mediatic. Pesediştii nu sunt deloc dornici să revină la guvernare, aşa că nu vor risca să părăsească opoziţia. Dar beţe în roate le vor pune liberalilor. Care vor guverna mai mult cu numele şi vor continua programul de parvenire pentru fidelii partidului. Au şi ei rude, amante, obligaţii… Sunt şi ei oameni; cam la fel ca pesediştii, numai că au nimerit mai prost decât aceştia.
Deocamdată nu se prea înghesuie nimeni să facă parte din guvernul lui Orban. E firesc, cumva. După ce ai aşteptat ca pesediştii să-şi frângă gâtul să te apuci să-i scoţi la liman aruncând pe apa sâmbetei capitalul electoral acumulat pe greşelile făcute de guvernarea Dăncilă. Şi asta pentru că lui Orban i se cere să facă în mai puţin de un an de zile ce nu s-a făcut în treizeci. Nu doar PSD cere asta, ci chiar şi aliaţii de la moţiune. Ca urmare a manevrelor politice, credibilitatea liberalilor e în cădere liberă. Şi cred că Ludovic Orban se gândeşte la o nouă moţiune de cenzură. Una care să-l scape de beleaua în care s-a băgat sperând să-şi atragă simpatia electoratului. N-a luat în calcul jocul perfid al pesediştilor şi a pierdut pe mâna lui. E silit să meargă înainte şi să joace cartea guvernării asumate, aşa cum se lăuda înainte de moţiune. I-ar conveni de minune alegerile anticipate – a spus că, dacă e cazul, îşi dă demisia din funcţia de premier – dar n-o să vadă aşa ceva. Aşa că singura soluţie e o moţiune. Pentru că dacă nu scapă repede de guvernare e de rău.
