La exact 30 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, românii au deprins mersul la vot, iar ultimele două scrutine au demonstrat tocmai acest lucru.
La europarlamentarele din mai, au votat peste nouă milioane de români, iar acum pragul de zece milioane nu a mai fost o Fata Morgana, pentru că încă de la primele ore ale dimineţii „ne-am confruntat” cu o prezenţă record, un milion la ora 9.30. Cu toate acestea suntem departe de efervescenţa din anii ’90, când peste 12 milioane de români îşi alegeau preşedintele. Dar e bine şi aşa. E foarte bine că lumea a început din nou să voteze şi ar fi foarte bine să o facă şi în cunoştinţă de cauză.
Dar ce a trezit conştiinţa românilor? Ce i-a determinat să iasă din imobilitate şi să vină la vot, mai ales pe cei tineri, care deşi încă nu au ajuns să echilibreze balanţa, au ieşit în număr destul de mare la vot faţă de alegerile trecute?
În primul rând, ceea ce s-a petrecut în ultimii ani pe scena politică românească. Tinerii nu mai vor ca viitorul lor să fie decis de alţii şi nu mai sunt atât de delăsători în ceea ce priveşte votul, pentru că s-a văzut ce poate face un om ca Dragnea. Cât de mult poate să arunce România în urmă. Ei s-au săturat să iasă în stradă seară de seară să protesteze împotriva vreunei ordonanţe date la „ceas de noapte” de către ciracii vreunui cocoţat la şefia vreunui partid. Iar acest lucru a început să se vadă încă de la europarlamentare. De asemenea, alegerile pentru Parlamentul European le-a arătat că jocul nu este întotdeauna decis, că şi urbanul mare poate conta.
Până la ora 17.30, 40% dintre cei care au trecut pragul secţiilor de vot aveau sub 44 de ani, iar când analizăm această cifră trebuie să ţinem cont că majoritatea covârşitoare a celor plecaţi la muncă în străinătate sunt din această categorie de vârstă.
O a doua cauză este clar organizarea mai bună a alegerilor în străinătate. Aceasta a adus şi ea un plus de voturi, care, în contextul actual ar putea fi decisive în balanţa rezultatului final al alegerilor. Iar plusul nu este unul deloc mic. Cele trei zile de vot şi votul prin corespondenţă practic au dublat prezenţa la vot şi au dispărut acele cozi interminabile la care stăteau românii şi câte şase-şapte ore să voteze.
Uşor, uşor intrăm pe un făgaş al normalităţii, dar se pare că doar şocurile brutale ne trezesc la realitate.
P.S.: La Botoşani, prezenţa mai mică la vot decât la alegerile trecute are o explicaţie simplă. Din judeţ sunt foarte, foarte mulţi oameni care au plecat în străinătate, iar mulţi dintre cei bătrâni, lehămeţiţi de politică, trec prin procesul prin care au trecut fiii şi nepoţii lor în ultimele două decenii şi preferă să stea liniştiţi acasă.
