marți, martie 19, 2024
AcasăEditorialDe ce a fost unirea mică - Cătălin MORARU, redactor șef

De ce a fost unirea mică – Cătălin MORARU, redactor șef

În ultimele zile tot aud știri despre săracul de ministru liberal de la transporturi care a stat șapte ore în trafic ca să ajungă în București de la Sinaia. Despre cum s-a hotărât el să mai facă o variantă spre stațiuni în regim de urgență, apoi încă una, totul pentru a ajunge repede bucureștenii la schi. Iar știrea că autostrada Iași – Târgu Mureș nu are finanțare nici în guvernul Orban a trecut în planul doi, ziariștii din capitală grăbindu-se să anunțe că nu vor mai sta mașinile la coadă pe DN1, când merg în vacanță.

Singurii care se bucură că au stuchit la furcă, cum ar spune moldovenii, sunt pesediștii, care tot măcăne că liberalii vor să țină Moldova în izolare. Se bazează, normal, pe faptul că uităm, nu le-a venit brusc să facă autostrăzi, fiți liniștiți. Pentru că finanțarea europeană pentru autostrada Unirii s-a pierdut în mandatul pesediștilor lui Dragnea. Marele lider, actualmente în pârnaie, pur și simplu nu a vrut. Nu a vrut să ia bani europeni, UE ne oferea, pe lângă finanțare, până și experți care să realizeze studiul de fezabilitate, dacă ceream, numai să nu pierdem banii. Dar dacă nu a vrut Dragnea, nu s-a făcut. Iar pesediștii au trebuit să inventeze tot felul de scuze aiurea, când am întrebat ultima oară pe senatorul PSD Doina Federovici de ce nu se face autostradă a răspuns că din cauză că în zonă sunt urși. Ministrul pesedist Cuc de la transporturi, sărac cu duhul cum îl știm, a publicat chiar și o notă a Comisiei Europene care cere clarificări de mediu de la guvern, pentru a arăta poporului că liberalii nu vor să facă nimic. Ar fi trebuit să și citească nota aia întâi, că acolo sunt menționate răspunsurile și documentele făcute în bătaie de joc de ministerul transporturilor exact pe vremea când el era ministru. Dar despre competența și priceperea pesediștilor am tot vorbit în ultimii patru ani, așa că să îi lăsăm în legea lor și să ne întoarcem spre guvernul liberal.

În actualul exercițiu financiar al UE sunt mai puține fonduri pentru infrastructură, s-a considerat că cine a avut de făcut drumuri, a făcut până acum. Iar guvernul Orban, care, din cauza politicilor PSD, nu are bani nici să treacă strada în fugă, a trebuit să aleagă cum va cheltui puținii bani europeni pe care îi poate atrage pentru proiecte mari de infrastructură. Și, ca de obicei, Moldova a fost dată deoparte.

Protestele sunt mai hotărâte și mai argumentate decât în anii trecut, așa că nu știm dacă decizia este definitivă. Conducerea românească, dominată de un centralism excesiv, în care nu se poate vărui școala din Pomârla fără hotărâre de guvern de la București, începe să deranjeze din ce în ce mai tare.

Pentru că Moldova nu e ignorată de ieri, de azi, ci de la unirea din 1859 încoace. Probabil de aia e numită și Mica Unire, pentru a-i diminua importanța, că de fapt e vorba de unirea din care a rezultat România, cum să fie mică? Însă moldovenii nu au fost tot timpul mici. În 1859, Moldova era peste Muntenia și economic, și ca infrastructura. De aceea a existat tot timpul o mișcare antiunionistă, din care făceau parte oameni ca Gheorghe Asachi sau Costache Negruzzi. Ei spuneau că odată mutată capitala la București, Moldova va fi uitată de autorități, iar acordurile încheiate la momentul unirii  sau mutarea la Iași a unor instituții centrale (era vorba de Curtea de Casație, un fel de Curte Supremă de azi) nu vor mai fi respectate. Din păcate, au avut dreptate. Imediat după consfințirea unirii de la 24 ianuarie, funcționarii moldoveni din guvernul comun de la București au fost concediați (aruncați în stradă ar fi mai corect, unii au rămas și fără bani de tren să se întoarcă în Moldova), nici o instituție centrală nu a fost mutată la Iași, iar Moldova nu a mai primit nici un ban de la centru, fiind lăsată în paragină.

Da, unirea Moldovei cu Țara Românească nu a fost o mare sărbătoare, cum am învățat la școală. Am auzit recent ziariști care încep să pomenească și de revoltele anti-unioniste de la Iași. Nici de astea nu s-a învățat la școală. În 1866, la începutul lui aprilie, (după abdicarea lui Cuza, mai exact) a fost înăbușită o asemenea mișcare la Iași, de către armată. Au participat peste 500 de oameni (foarte mulți, pentru acea vreme), conduși de câțiva boieri și de mitropolitul Moldovei. Armata a tras, oameni au murit sau au fost răniți, printre ei și mitropolitul, care a fost salvat de un alt participant la marș, pe nume Ion Creangă.

Acum nu mai e cazul de asemenea mișcări violente. Dar ceva trebuie făcut pentru că politica privind Moldova nu s-a schimbat. Și în ultimii 30 de ani, a fost o regiune uitată de guvernanți când a fost vorba de alocări bugetare, discrepanțele dintre Moldova și restul țării devenind uriașe. Mai săraci sunt doar cei conduși de Dragnea și ai lui, de prin Teleorman, Gorj etc. Probabil de aia au ajuns să conducă țara, că au demonstrat la ei acasă ce pricepuți sunt.

Acum trei ani, prezent la Iași pe 24 ianuarie, președintele Iohannis a spus că este acolo pentru comemorarea Micii Uniri (a folosit cuvântul „comemorare” de mai multe ori). Cu mica unire ne-am lămurit că e o prostie, dar eu știam că unirea se sărbătorește, nu se comemorează (asta însemnând, în principal, amintirea sau evocarea unui eveniment/personalități) . Acum mă gândesc că președintele avea dreptate. Klaus Iohannis venise într-o regiune extrem de săracă, izolată de restul țării de lipsa infrastructurii (chiar dacă există o lege pentru construirea unei autostrăzi), fără investiții serioase, cauze care au determinat o migrație masivă, cea mai mare din istoria României. Ce e de sărbătorit aici?

 

 

Deja ai votat!
Botoșani
nori împrăștiați
3.8 ° C
4.3 °
3.6 °
48 %
6.9kmh
42 %
mar
5 °
mie
6 °
joi
7 °
vin
8 °
sâm
13 °

CARICATURA ZILEI

POZA ZILEI

Se lucrează în grup, că o parte din angajați trebuie să supravegheze trecătorii.

EDITORIAL

Pe vremea când Petre Daea a transformat Ministerul Agriculturii într-o veritabilă scenă pentru interminabilele lui spectacole de stand up comedy, marea întrebare a unora...

EPIGRAMA ZILEI

Cât de tont poate să fie Nu am nicio îndoială, Că pe lâng-a lui soție Și-aparențele-l înșeală…   -Dumitru MONACU

HAPPY CINEMA

POLITICĂ EDITORIALĂ

Politica editorială a Monitorului de Botoșani

Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...

ÎN ATENȚIA CITITORILOR

În atenţia cititorilor

Este foarte important pentru redacţia noastră  să ofere cititorilor  posibilitatea de a comunica cu noi  rapid şi uşor. Astfel, pentru: - a ne aduce la...

MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ

Codul de conduită al jurnalistului

În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise: - Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...