joi, martie 28, 2024
AcasăEditorialSfârșitul unei lumi înseamnă răsăritul pentru una nouă - George Lazăr, director

Sfârșitul unei lumi înseamnă răsăritul pentru una nouă – George Lazăr, director

Deja am început să pierdem din obiceiurile de o viață: nu ne mai strângem mâinile, nu ne mai îmbrățișăm și nici nu ne mai pupăm pe obraji atunci când ne întâlnim, ci păstrăm distanța de unul sau doi metri. Dacă se întâmplă să tușim sau – Doamne ferește! – să strănutăm, citim groază în ochii celor din jur. Emigranții, până mai ieri regretați și poftiți să se reîntoarcă, au devenit peste noapte paria de care am vrea să ne descotorosim cât mai grabnic.

Încordarea oamenilor se ridică la cote nemaiîntâlnite.

În pofida asigurărilor date de puternici zilei, nu se știe cu adevărat cum ne vom descurca dacă vine valul cel mare de gripă chinezească peste noi. În fața tensiunilor sociale și provocării aduse de virus așezăm un guvern făcut în mod premeditat să cadă la votul de investitură, cu un prim ministru desemnat care a dat laș, sau din calcul politic, bir cu fugiții. Interimarul bănuiește că este posibil să se fi infectat și el, de la un coleg, așa că s-a autoizolat la o vilă de lux, după ce a anunțat asta pe viu, la o conferință de presă cu peste o sută de ziariști. La fel și cu restul miniștrilor. Parlamentul intră deja sub incidența noilor reguli, care interzic adunările mai mari de o sută de persoane, fără a mai vorbi despre spaima aleșilor de a se molipsi, așa că este foarte greu să se țină audieri pe comisii, altfel decât pe whattsup, sau să se voteze vreun guvern, altfel decât pe repede înainte, situație care nu a fost prevăzută în Constituție pe care nu o poate rezolva vreo hotărâre bizară a adunării de politruci în pijamale vișinii numită Curte Constituțională. Așa că nu avem guvern nici acum și, foarte posibil, nici în perspectivă, mai ales dacă fostul prim – ministru, actualul interimar și viitorul prim – ministru Ludovic se îmbolnăvește.

Un dram de noroc constă în faptul că încă mai facem parte din Uniunea Europeană și aplicăm procedurile gândite de alții. Mă îngrozesc numai la gândul că am fi fost lăsați de capul nostru în fața pandemiei. Chiar și așa, procedurile și regulile europene sunt puse în practică în cel mai specific stil românesc. Carantine se fac în locuri mizere și tot mai aglomerate. Bolnavii aduși la spitale sunt evitați cu bună știință de personalul medical, aprovizionat cu parcimonie sau deloc cu echipamente de protecție, îngrozit ca nu cumva să se molipsească. Brancardierii, prinzând oportunitatea, cel mărirea salariilor, ca și cum riscul s-ar micșora proporțional.

Deși mai  marii lor una spun, preoții refuză fățiș să-și îndemne enoriașii să vină la slujbe pentru că, până la urmă, este pâinea lor în joc. Profesorii, îngrijorați că li se va scurta concediul la vară, vor să-și țină lecțiile pe platformele online pe care, până mai ieri, le disprețuiau. Cei din diasporă se întorc pe capete, ignorând cu bună știință recomandările de a sta acasă, în autoizolare, se plimbă țanțoși prin orașele și satele de unde au plecat în căutarea unei altfel de vieți. Ei se consideră deasupra virușilor pentru că au învățat să se descurce.

Oamenii golesc sistematic rafturile, supra aprovizionându-se pentru vremurile grele ce stau să vină. Știu ei ce știu, așa că fac tot posibilul să supraviețuiască împreună cu familiile lor.

Comersanții profită, la fel ca orice negustor, de când e lumea, de criză și măresc cu nesimțire prețurile. Cei care au avut o brumă de agoniseală au pierdut deja mare parte din ea pe fonduri mutuale sau pe bursa de valori, care se înfrânge pe ea însăși, în fiecare zi, prin minime istorice. Canalele de filme și de jocuri bat recorduri de creștere iar comerțul online se străduiește să țină pasul cu avalanșa de cereri, atât cât vor mai funcționa firmele de curierat.

Perspectiva poporului izolat, ascuns după falsa siguranță a ferestrelor, prinde tot mai mult contur. Toți așteaptă să vadă ce se mai întâmplă. Nimeni nu vrea să ajungă în centrele de carantină sau – mult mai rău – la spitalele care, se știe din experiența italienilor sau chinezilor, devin supra aglomerate, focare în care dacă vii bolnav, pleci și mai bolnav sau cu picioarele înainte. Unii poate chiar sunt răciți, dar nimeni nu este atât de nebun încât să riște la spital, decât doar dacă e foarte grav și oricum nu mai are încotro. Altminteri românii se tratează singuri, ca de obicei, cu ceaiuri și pastile cumpărate de-a valma din farmacii, sau chiar cu câte o țuiculiță fiartă care omoară virușii.

Nu se știe cum ne vom descurca nici după ce gripa chinezească va trece – asta dacă va trece vreodată. Nu se știe de afaceri vor mai exista, întrucât este evident pentru toată lumea ce pățesc turismul și transportul, primele ramuri economice foarte puternic afectate. Un loc de muncă azi nu e deloc sigur că va mai exista și mâine. Iar bază pe un iluzoriu ajutor, oferit de adunarea de habarniști cocoțați în fruntea a ceea ce numim stat, chiar nu pune nimeni.

Rămân totuși câteva certitudini: oamenii se vor căsători, chiar dacă nu vor mai fi nunți, și vor avea copii, chiar dacă se va renunța la botezuri. Vom fi cu toții martori, în lunile următoare, la fapte eroice sau cumplit de josnice de-ale semenilor noștri. Va fi, poate, încercarea pe care o vom povesti copiilor și nepoților, așa cum părinții și bunicii noștri ne-au vorbit despre războaiele mondiale și foamete. Pentru că, nu-i așa, fiecare generație trebuie să aibă parte de bucățica ei de Apocalipsă.

 

Deja ai votat!
Botoșani
nori împrăștiați
10.2 ° C
13.7 °
10 °
54 %
4.7kmh
46 %
joi
11 °
vin
16 °
sâm
22 °
Dum
24 °
lun
25 °

CARICATURA ZILEI

Joi

POZA ZILEI

Gata, au rezolvat cu circulația în centru. Ori se terminase programul și n-au mai apucat să strângă, cine știe.

EDITORIAL

Anul electoral 2024... Alegerile sunt din ce în ce mai aproape, deci e de așteptat ca lupta între poftitorii de ciolan să se intensifice....

EPIGRAMA ZILEI

Mi-a șoptit o viorea C-o să-mi dai inima ta Și m-am întrebat instant: O fi vorba de... transplant? -Dumitru MONACU

HAPPY CINEMA

POLITICĂ EDITORIALĂ

Politica editorială a Monitorului de Botoșani

Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...

ÎN ATENȚIA CITITORILOR

În atenţia cititorilor

Este foarte important pentru redacţia noastră  să ofere cititorilor  posibilitatea de a comunica cu noi  rapid şi uşor. Astfel, pentru: - a ne aduce la...

MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ

Codul de conduită al jurnalistului

În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise: - Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...