Pandemia de virus chinezesc a stârnit o isterie generală, apreciată ca fiind mai periculoasă decât boala în sine. La început românii au râs; nu mai puteau ei de problemele din Wuhan. A apărut o boală acolo, ei şi? Au mai fost epidemii şi pandemii şi românii au supravieţuit. China e departe şi românul se descurcă în orice condiţii, o să vedeţi.
Numai că drobul de sare nu doar că a căzut, dar tot cade de ceva vreme şi din ce în ce mai aproape. De ieri, România a intrat în zodia stării de urgenţă – ce-o mai fi însemnând şi asta, pentru că factorii responsabili încă n-au reuşit să ofere explicaţiile necesare. Televiziunile din ograda încă încăpătoare a PSD au profitat de situaţie pentru a-i îngropa şi mai zdravăn pe liberalii care, în treacăt fie spus, au pierdut una dintre televiziunile din portofoliu. Zestrea electorală acumulată se destramă mai ceva ca pânza Penelopei şi, ca şi cum poziţia nu li s-ar deteriora suficient de rapid, au considerat că e cazul să catalizeze un pic lucrurile. Astfel, în plină criză, Florin Cîţu a făcut o manevră inspirată de scenariştii telenovelelor. Şi-a depus mandatul exact în ora în care urma să fie învestit.
A urmat perdeaua mediatică cu premierul Orban suspect de Covid 19. O mascaradă ieftină, a cărei regie are mai multe găuri decât un năvod, menită doar să diminueze unda de şoc a scandalului Cîţu. Orban s-a prezentat în faţa presei şi a spus că e suspect de infecţie, iar deşteptul de la Sănătate, Victor Costache, a ţinut să precizeze că procedurile în cazul coronavirusului sunt opţionale. Senatorul liberal Vergil Chiţac, oficial testat pozitiv, s-a deplasat la spital fără izoletă. Cu alte cuvinte, nu e panică, man. E doar paravan mediatic. Nu suntem chiar infectaţi, dar uite ce suspans am creat.
Marcel Ciolacu, care cu câteva zile în urmă nici nu mai gândea coerent politic de bucurie că pandemia nu s-a întâmplat în mandatul social-democraţilor, a ţinut un discurs la investirea Guvernului Orban. Omul ăsta şi-a greşit cariera. I-ar fi stat mult mai bine la teatru, chiar dacă singurul rol pe care se pricepe să-l joace e cel al lui Caţavencu, cu dedicaţie specială la scena în care ţine discursul în cinstea învingătorului. Nu-l crede nimeni…
Din spitale vin veşti cumplite. Nu mai sunt materiale sanitare, nu mai sunt măşti şi nici dezinfectanţi. Raed Arafat a declarat că stocurile sunt goale pentru că social-democraţii n-au achiziţionat nimic în ultimii doi ani. Cu alte cuvinte, e şi problema lor, nu e cazul să-şi frece mâinile de încântare că nu i-a prins pandemia la butoane, cu panarama de premier atât de dragă lui Dragnea.
Oficial, suntem abia la început şi autorităţile fac apel la calm fără să ofere şi plasa de siguranţă necesară. Locuri pentru carantină nu mai există de multă vreme – când au existat? – astfel că se apelează la hoteluri, pensiuni şi campusuri şcolare. Primarul Firea cere societăţilor să doneze alimente şi dezinfectanţi. Cum spuneam, nebunia abia a început şi cei de la butoane nu sunt capabili să o gestioneze, nu au nici măcar mâncare pentru carantinaţi.
Şi asta din cauză că suntem o societate bolnavă. În momentul de faţă marea spaimă a românului nu este coronavirusul, ci spitalele din România. Situaţia nu e nouă, trenează de ani de zile. Banii Sănătăţii au fost spoliaţi fără milă cu consecinţele de rigoare, însă potlogăriile nu doar că au fost trecute cu vederea, dar nemernicii au fost aleşi şi realeşi, cu sprijinul românului de rând care n-a văzut multă vreme o problemă în faptul că, deşi contribuie cu mii de lei lunar la Sănătate, nu primeşte nimic în schimb. Prea puţini s-au declarat scandalizaţi de primari ca Mazăre, care-şi întreţin cohortele de clienţi politici din spolierea banului public. Fură de la stat, nu de la noi…
Mai târziu, când românii s-au prins că furtul de la stat e mult mai aproape de buzunarele lor decât şi-au imaginat, s-a trecut la furturi din fondurile europene. Doar nu e de la noi…
Treptat, în anii de inconştienţă, problemele s-au acumulat şi acum, la debutul pandemiei, suntem complet descoperiţi. Nu avem spitale, medicamente şi medici. Nu avem nimic în condiţiile în care bani au tot fost, însă aceştia au fost vămuiţi până la dispariţie. Poate că o să realizăm şi noi, undeva după al doisprezecelea ceas, că de răul care ameninţă să ne strivească suntem toţi responsabili.
Poate că, după ce isteria se va termina, vom înţelege că nu mai trebuie să-i votăm tot pe nemernicii care ne-au adus în situaţia asta. Vom pricepe odată pentru totdeauna că tot ceea ce s-a furat din banul public s-a furat de la noi. Din cauza asta nu avem autostrăzi, şcoli şi spitale. Mai ales spitale; cât timp balamalele mai ţineau, parcă nu erau aşa de importante, nu?
Foarte probabil vom supravieţui, ca naţie, pandemiei. Însă mai important este dacă ne vom face bine cu adevărat, dacă vom descoperi puterea de a face diferenţa între bine şi rău şi asta nu doar când vine vorba de PSD şi PNL şi sateliţii din dotare. Poate boala asta să ne vindece? Poate… Dar sănătate trebuie să ne dorim şi noi. Să ne dorim cu adevărat, nu doar când nu ai unde fugi de boală.
