Orice criză aduce cu sine atât pierderi economice şi probleme, cât şi o sumedenie de oportunităţi şi învăţăminte. Este şi cazul actualei crize provocate de pandemia de coronavirus.
Primul lucru pe care l-a descoperit statul român este munca la distanţă şi mai ales colaborarea interinstituţională în interesul cetăţeanului. Dintr-o dată s-a „descoperit” internetul, s-a descoperit faptul că anumite date sau hârtii care i se cereau până acum cetăţeanului de rând la ghişee pot fi obţinute mult mai simplu pe cale instituţională de la „colegii” de muncă de la stat. Asta e un aspect pe care nu voi pedala prea mult, pentru că e încă prea devreme, să vedem cum va funcţiona statul după criză, dacă va avea cu adevărat voinţa pentru a se restructura în adevăratul sens al cuvântului şi a se pune în interesul cetăţeanului, aşa cum de altfel îi este menirea.
Un aspect pe care, însă, voi insista este lecţia pe care o învăţăm noi în aceste zile. Acesta este vastă şi poate fi privită din mai multe unghiuri.
Unul, cel mai important, este cel al responsabilităţii sociale. Fiecare dintre noi vede acum ce înseamnă neimplicarea în funcţionarea statului, vede acum ce înseamnă să-i lăsăm să ne conducă aşa cum vor, să promoveze în funcţii toate nonvalorile care nu erau în stare să gestioneze lucrurile „pe timp de pace”, iar acum aşteptăm minuni de la ei „pe timp de război”. Nu au cum să vină! De aceea cred că după ce va trece nebunia, cei care vom scăpa vom fi cu mult, mult mai atenţi la priorităţile politicienilor. La modul cum se vor raporta la sistemul sanitar şi la toate celelalte.
Al doilea aspect, poate la fel de important, este cel economic. Din criza din anii 2008-2010 am învăţat că nu trebuie să ne întindem mai mult decât plapuma, că nu trebuie să luăm credite mai mult decât putem duce ca rate lunare, că nu trebuie să ne expunem în faţa unor monede exotice. Criza pe care o traversăm acum, cel puţin în acest moment, are alte coordonate şi total diferite. Acum nu sistemul bancar e în pericol, ci întreaga societate economică. Acum vedem că trebuie să consumăm ceea ce producem noi în principal şi apoi să apelăm la importuri, că trebuie mai întâi să ne asigurăm necesarul consumului intern şi apoi să exportăm. Cel mai bun exemplu vine din agricultură. Anul trecut, România a înregistrat un deficit de 1,225 miliarde de euro în comerţul cu produse agroalimentare, în creştere cu peste 8% faţă de 2018, când s-a cifrat la 1,133 miliarde de euro. Şi asta nu pentru că nu-şi putea asigura independenţa din punct de vedere alimentar. Nu! Deficitul provine din faptul că nu avem o strategie, o politică de încurajare a consumului producţiei interne. Mai mult, în goana după un câştig facil, marii producători din domeniul agricol preferă să exporte direct de pe tarlale grâul, porumbul sau floarea-soarelui, iar crescătorii de porci importă şroturi din America de Sud.
Importăm legume şi fructe din Ungaria, Polonia şi chiar din Australia, în timp ce produsele noastre stau şi se strică. E drept, poate, de multe ori, nu au acelaşi aspect comercial, dar nu în puţine cazuri acestea sunt, deocamdată, mai gustoase decât cele din import. A venit momentul să ne orientăm spre producţia internă. Să cumpărăm de la producătorii noştri. Au apărut deja pe reţelele de socializare tot felul de aprozare virtuale. Face şi Direcţia Agricolă unul, iar Ministerul Agriculturii a făcut o platformă pe care micii producători să-şi poată face cunoscută oferta, iar marile magazine să se aprovizioneze de la ei. Sunt nişte paşi înainte, dar trebuie urmaţi de paşii noştri, chiar să ne facem cumpărăturile de la producătorii locali. Dacă ne vom schimba acest obicei de consum, atunci şi marile magazine îşi vor modifica ofertele în acest sens, pentru că ei ţin cont doar de oportunităţile de dezvoltare a businessului lor. Atât şi nimic mai mult.
Consumul de produse autohtone este o şansă de a reveni cât mai repede din criză, deoarece este un factor de multiplicare economică. Dacă vom rata această oportunitate, nu vom face altceva decât să salvăm, cu puţinii noştri bani, economiile celor din regiune, unguri, bulgari sau polonezi, în timp ce noi vom fi mai săraci pe zi ce trece.
