PNL și PSD au lăsat deoparte mascarada așa ziselor conflicte și au făcut din nou front comun. Cum, din nou? Păi ce, am uitat de USL? Iată că nu am uitat. Ce frumos și ce repede au picat de acord cam toți în legătură cu impozitarea pensiilor speciale, proiect dezbătut în plenul Camerei Deputaţilor. Asta după ce, la fel de repede și neașteptat, au reușit să stabilească și datele alegerilor locale și parlamentare. Măi, ce Parlament expeditiv și ancorat în realitate avem noi! În realitate, a fost vorba de negocieri dure – îmi dai vot la data alegerilor, îți dau vot la pensii. Ba a primit chiar și partidulețul lui Băsescu o firimitură, stupizenia aceea cu referirile la gen în școli.
Toți au acționat din calcul electoral, fiecare formațiune închipuindu-și că are niscaiva foloase din ceea ce s-a negociat și votat. Singurii „făcuți” ca la piață, cam așa cum bagă șmenarii rumeguș în pachetele de țigări pe care le vând „la negru”, au fost inocenții care vor să salveze România dar nu prea știu cum. În prima variantă, votată miercuri, legea prevede că pensiile speciale vor fi impozitate cu 85% de la 7.000 lei în sus, așa cum cere poporul de peste un an. A doua zi, adică ieri, parlamentarii au revenit cu o completare care prevede și impozitarea pensiilor lor. Doar că au procedat șmecherește: modalitatea prin care a fost soluționată, aparent, problema pensiilor speciale ale parlamentarilor, vine în contradicție cu deciziile CCR, care spun că după ce o lege trece de camera decizională nu se mai poate interveni asupra ei.
Așadar, ce avem noi aici? Motivul perfect pentru cei implicați ca, prin intermediul fidelilor din ÎCCJ, Avocatul Poporului și CCR, să desființeze urgent afrontul adus parlamentarilor. Are și populismul o limită și aceea este perfect tangentă cu buzunarele aleșilor. Asta s-a mai întâmplat odată, așa că știm deja cum funcționează mecanismul acestui gen de vot pentru imagine. La trecuta tentativă – din ianuarie – tot de fațadă, au încercat să dea satisfacție poporului, dar au făcut-o printr-o lege atât de prost întocmită, încât ar fi respins-o până și locatarii unei asociații de bloc. Previzibil, CCR a decis câteva luni mai târziu că Legea privind abrogarea unor prevederi referitoare la pensiile de serviciu și indemnizațiile pentru limită de vârstă, precum și pentru reglementarea unor măsuri în domeniul pensiilor ocupaționale este neconstituţională în ansamblul său.
Data trecută, cei care au atacat la Curtea Constituțională legea adoptată de Camera Deputaților prin care erau abrogate pensiile speciale ale parlamentarilor, magistraților, primarilor, diplomaților și judecătorilor CCR, au fost ÎCCJ și Avocatul Poporului. Acum a anunţat deja că o va ataca Avocatul Poporului. Verdictul nu este greu de anticipat, fiind evident că judecătorii CCR abia așteaptă să dea de pământ și cu noua tentativă de a face cât de cât dreptate în sistemul de pensii.
Dar a fost aceasta o tentativă reală? După prima zi de dezbateri era să cred că da, după completarea de a doua zi mi-a venit inima la loc, nu aveau cum să se dezmintă cei mai buni dintre noi, aceia pe care chiar noi i-am trimis în Parlament să facă ordine în țară printr-o legislație justă. Și, iată, se țin de treabă, doar că nu știu cum se face că încep mereu cu ei și cu interesele lor și după aceea schimbă brusc subiectul.
Hazul, dacă are cineva chef de râs după cascada de aberații și malversațiuni la care asistăm neputincioși, este dat de declarațiile prilejuite de acest nou demers de piesă prost scrisă, prost regizată și prost jucată. Pesediștii țipă în cor, după un punctaj clar primit de la partid, că „au făcut dreptate”, închipuindu-și că noi am uitat că chiar ei sunt cei care au inventat acele pensii speciale, în scopul nici măcar ascuns de a mitui Justiția și instituțiile de forță, adică de a și le face aliate. Liberalii idem, doar că pe tomuri și mai înalte, închipuindu-și și ei că noi, alegătorii, am uitat de simulacrul de lege propus de ei pe aceeași temă, adoptat cu greșeli intenționate, întocmai pentru a fi ușor de respins.
Între timp suntem derutați, prin oficine media generos sponsorizate de guvern, cu tot felul de non-subiecte, care pot genera pentru moment emoții puternice, dar fără finalitate concretă în ceea ce ne privește. Avem un guvern abulic, care, în afară de administrarea – și aceea cu erori scandaloase uneori – afacerilor de zi cu zi ale administrației, nu vădește inițiativă, nu prezintă nici soluții, nici proiecte. Nici măcar acelea pe care le cere cu insistență Comisia Europeană.
Puterea politică este paralizată de politicianism, Opoziția este și ea lipsită de soluții, dar vădește o insolentă lipsă de scrupule în a-și proteja infractorii și profitorii, USR și-a atins uimitor de repede limitele, arătând că în afara de merituosul „jos corupția” nu mai poate genera proiecte așteptate cu sufletul la gură de către cei care și-au pus speranțele în ei, șobolanii partiduțelor balamale fug pe unde pot, iar noi, cei care plătim circul, rămânem blocați într-un status quo nefericit. Toate așteptările, că am fi învățat ceva din pandemie, s-au dus pe apa sâmbetei.
