Ciasul rău al imposturii universitare – Ciprian MITOCEANU, scriitor

0

Educaţia a devenit de multă vreme o glumă proastă în România. Anul acesta oficialii ministerului s-au lăudat cu promovabilitate record după ce au transmis profesorilor că trebuie să promoveze pe toată lumea; o rezolvare din pix, dar cât se poate de eficientă a lipsurilor constatate în perioada şcolii virtuale. Să trecem pe toată lumea pentru că e mai puţin complicat. Şi, cât timp tot analfabetul promovează, înseamnă că e bine.

Învăţământul este un teritoriu al imposturii; o impostură care a permis accesul la conducerea instituţiilor statului şi nu numai pentru tot felul de analfabeţi funcţionali sau analfabeţi în adevăratul sens al cuvântului. Cu ani în urmă, proaspăt absolvent de facultate, am privit cu scepticism maxim fenomenul incipent al facultăţilor particulare, în care admiterea se făcea pe bază de dosar, iar cifra de şcolarizare dovedea flexibilitate maximă, astfel încât să nu rămână nimeni pe dinafară. N-am fost singurul care s-a întrebat ce competenţe vor avea absolvenţii unor astfel de instituţii în cadrul cărora cea mai dificilă întrebare nu avea niciun fel de pretenţii intelectuale. Ai plătit taxa? Răspunsul afirmativ era în măsură să te promoveze la toate examenele. Cine îi va angaja pe aceşti impostori cu diplome? La vremea respectivă majoritatea considerau universităţile particulare nişte escrocherii de tip Caritas, create cu unicul scop de a-i spolia pe fraieri de bani în schimbul unor diplome lipsite de valoare.

Din păcate, timpul a demonstrat exact contrariul. Mulţi dintre absolvenţii unor astfel de întreprinderi au făcut carieră în instituţiile statului sau, în cel mai rău caz, au prins şi ei un post pe undeva. Nu curge, dar picură. Şi picură tocmai din cauză că sunt înzestraţi cu hârtiuţa care le dă dreptul să se considere calificaţi pentru postul respectiv.

E trist? Se poate şi mai rău. Universităţile de stat s-au adaptat la situaţie, astfel că în momentul de faţă nu există cine ştie ce diferenţă la capitolul produs final între sistemul public şi cel privat. Analfabeţi cu diplome din toate părţile.

În timp ce elevii buni termină liceul secătuiţi de energie şi de-a dreptul scârbiţi de tot ceea ce înseamnă parcurgerea programei şcolare la nivel superior, analfabeţii învaţă la şcoala vieţii şi sunt promovaţi cu recomandarea ministerului. Cei vizionari se înscriu în partide politice cu şanse la ciolan. Studiul serios lasă un gust amar când vezi că analfabetul clasei a ajuns să conducă ţara, iar ţie, care ai învăţat pe bune, evoluţia profesională îţi este blocată de piedici administrative, parcă special inventate de instituţiile statului.

Nu poţi să nu te gândeşti la aşa ceva, să nu încerci senzaţia de scârbă extremă când vezi că un anume Mitică-Marius Mărgărit, deputat PSD de Galaţi, se laudă că deţine „ciasuri de mână” de 12.000 de euro. Frumoasă acumulare pentru cineva care a fost angajat doar la stat şi la partid; mai ales că bunul simţ ne îndeamnă să presupunem că averea individului nu stă doar în aparatele de mâncat timp. Pe lângă ce-i mai apare în declaraţia de avere, mai are domn’ Mitică şi alte acumulări, dar e greu să le justifice.

Mitică Mărgărit e genul de parvenit care a absolvit mai multe şcoli decât câte cărţi a citit. În timp ce elevii străluciţi, dar care n-au altă bază în viaţă decât propria inteligenţă – o avere atât de dispreţuită într-o România condusă de impostori – văd cum Mitică a absolvit la pas o mulţime de instituţii prestigioase. Colegiul Naţional de Afaceri Interne din cadrul Academiei de Poliţie „ Alexandru Ioan Cuza” – Managementul Strategic al Afacerilor. Ce afaceri strategice poate face un individ lipsit de cultură şi învăţătură? Afaceri pe banii statului; sunt cele mai rentabile. Profit garantat, chiar foarte umflat. Şi nici nu ai nevoie de spaţii de depozitare.

Colegiul Naţional de Apărare din cadrul Academiei de Înalte Studii Militare. Încă o instituţie cu pretenţii la care absolvenţii meritoşi nu-şi permit să viseze, dar care s-a dovedit o provocare prea măruntă pentru cineva care a reuşit să-şi treacă în portofoliul personal studii universitare de doctorat în domeniul Informaţii şi Securitate Naţională la Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazu”. Exact! Mihai Viteazu şi nu Viteazul. Posibil o scăpare, pentru că ceva mai jos, în CV-ul ce pare să nu se mai termine, a scris corect. Dar e de înţeles. La câte studii a bifat, e clar că n-a mai avut timp să şi înveţe. Om cu două facultăţi… Mai are puţin şi o să i se spună dom’ doctor. Dom’ doctor, cât e ciasul?!

Curios cum un individ cu atâtea studii pretenţioase nu consideră că lectura e un hobby, deşi recunoaşte că-i plac filmele. Probabil desenele animate.

Impostură cât încape, însă faptul că un astfel de individ are dreptul de a propune legi şi de a influenţa destinul celor care învaţă e bune e de o ticăloşie fără margini. Într-un mandat Mărgărit a vorbit vreo şapte minute; de cele mai multe ori intervenţii monosilabice. Şi-a legat numele de Legea 211/2017, completare la Legea Educaţiei Naţionale din 2001. Propunere legislativă… Ţi-e silă să afli cine modifică Legea Educaţiei. Ce să mai spunem de faptul că a fost numit membru în Comisia de control a activităţii Serviciului Român de Informaţii? O poziţie la care n-ar fi avut dreptul să viseze dacă mediul universitar ar fi dovedit un minim grad de selecţie. Dar, cât timp omul şi-a cumpărat diplomele, n-a interesat pe nimeni competenţa.

Blindat cu diplome, dar complet lipsit de competenţe, Mărgărit a fost validat, în ciuda scandalului legat de „ciasuri”. Nu e singurul. Dormi în pace, România. Cu asemenea conducători, nici de cias deşteptător nu mai ai nevoie.

+21 -0
se încarcă...