Seamănă cu un fel de blestem: politicienii mint. Mint cu nesimțire vreme de o lună, cât sunt în campanie electorală, iar apoi, vreme de patru ani, continuă să mintă, cei din opoziție minimizând realizările celor aflați la putere, iar cei de la putere, exagerându-le până la ridicol. Asta dacă există realizări. Iar care sunt acestea, vedem cu toții de treizeci și unu de ani. Ici și acolo apare câte un Bolojan sau Boc, la fel ca ghioceii care vestesc primăvara, însă ei sunt excepții, pentru că sfârșitul iernii este departe.
Devine enervant să fim tratați precum niște copii prostuți și creduli. În ultimii ani, pe rând, Dragnea și PSD-ul, apoi Iohannis și PNL-ul, ne-au explicat, pe rând sau deodată, de ce sunt ei băieții buni și ceilalți sunt răi. Ultimul, președintele țării, nu pierde nici un prilej să înfiereze PSD-ul, nici chiar de Ziua Națională, uitând că ar trebui să fie președintele tuturor românilor, inclusiv al simpatizanților și membrilor acestui partid. Joaca cu închisul și redeschisul piețelor alimentare în preziua alegerilor seamănă cu un banc prost, urmat de micșorarea miraculoasă a îmbolnăvirilor în săptămâna de dinaintea scrutinului, de încăpățânarea de a nu institui carantina sau de a menține artificial cursul de schimb neschimbat, indiferent de efortul bugetar. Ca să fie clar, nu am nici cea mai mică îndoială că PSD ar fi făcut exact la fel dacă ar fi fost la putere.
Sunt convins că președintele Iohannis vrea să intre în cărțile de istorie ca salvator al națiunii și că privește spre viitor plin de încredere că guvernul pe care îl patronează și pe care speră să-l treacă prin aceste alegeri va duce patria spre noi culmi, apropiind-o tot mai mult de Europa, așa cum visăm o bună parte dintre noi. Culmea e că vrea să facă asta cu personaje asemănătoare cu cele pe care le înfierează sau chiar cu foști pesediști traseiști, căiți în peneliști. Poate chiar va reuși, însă pur și simplu nu se merită să sacrifice principii de dragul altor principii, cum ar fi blocarea voturilor studenților (de data asta nu mai este voie să se voteze decât în județul de reședință) sau a celor care lucrează detașați prin țară, numai ca să nu permită ca USR să ia prea multe voturi. Sunt tactici și scheme de care nici PSD nu e străin, ba chiar le-a folosit din plin, ultima oară când a încercat să tempereze votul diasporei.
Prin urmare, apare întrebarea: care este rostul să schimbăm o gașcă de mincinoși, vicleni, obedienți, lipsiți de scrupule, impostori ahtiați după funcții, cu alta, mai hapsână, care trepidează de mult în antecamera puterii? Ce noimă are să votăm astfel de indivizi și individe rapace, hotărâți să se îmbogățească și să-și dea privilegii, să-și pună acoliții și rubedeniile în sinecuri la instituțiile de stat?
Ei bine, greșeala fundamentală, care până acum noi toți am comis-o, e că alegerile nu se termină în ziua votului, ci abia atunci încep. Când ați telefonat ultima oară parlamentarului care v-a cerut votul pentru a-i cere socoteală de ce a fost de acord cu un proiect de lege care îi folosește doar lui personal, cum ar fi pensia specială? Când i-ați scris pe rețelele sociale, în mod asumat, nu anonim, nu să îl înjurați sau să îl periați, ci să-i deschideți ochii că greșește făcând ceea ce nu e bine, cum ar fi eliberarea infractorilor din pușcării? Când i-ați trimis o scrisoare, dacă nu vă place nici Facebook și nici telefonia mobilă, în care să îi cereți să propună o lege pentru noi, cei mulți, cum ar fi obligativitatea profesionalizării funcționarilor publici?
Probabil niciodată.
Pentru că nu vă vine să credeți că parlamentarii sunt și ei oameni ca noi, nici mai buni și nici mai răi, dar dacă sunt lăsați să-și facă de cap se cred jupâni, pentru că nu se pot abține, iar noi, alegătorii, iar rămânem vreme de patru ani în poziția ghiocelului, cu șapca în mână, umili în fața lor. Ca să fie clar: dacă nu-i tragem mereu de mânecă, dacă nu-i păzim să nu deraieze, indiferent ce partid votăm, rezultatul va fi același, pentru că alesul, odată oploșit în parlament, nu va face altceva decât exact ceea ce au făcut până acum generații de parlamentari, mulțumit ca un șobolan căruia-i priește întunericul deoarece nu este băgat în seamă.
Trebuie să votăm, e un drept esențial, dar nu avem voie să uităm iar că votul nostru abia a început. Alegeți cu grijă, fără să cumpăniți dacă e bărbat sau femeie, dacă e tânăr sau bătrân, dacă are carte sau nu prea, pentru că important e să-i votați pe cei care vă răspund atunci când îi întrebați, și vă asigur că nu va trebui să repetați, pentru că măcar atâta lucru știu atât ei cât și șefii lor: dacă uită de unde au plecat, nu va mai fi o dată viitoare, nici pentru parlamentar și nici pentru partidul care l-a pus pe liste.
