Ne întoarcem la balaurul cu două capete? – Ciprian MITOCEANU, scriitor

0

Cercetând în rândul cunoștințelor mai mult sau mai puțin virtuale, am constatat că majoritatea celor chestionați erau de părere că, după alegeri, balaurul cu două capete va reveni în viața politică autohtonă. Spun „erau de părere” deoarece discuțiile au avut loc înainte de alegerile de duminică și asta tinde să devină relevant în ceea ce privește rezultatul votului. Nu am pretenția că am avut acces la un eșantion reprezentativ din populația României, dar sunt de părere că treaba asta spune multe celor care chiar vor să afle niște răspunsuri privitoare la ce anume s-a întâmplat la scrutinul din 6 decembrie.

Balaurul cu două capete despre care am pomenit a purtat într-o vreme numele de USL – Uniunea Social Liberală. O creatură hidoasă, cam greu de imaginat pe alte meridiane. Nu spun că n-au și alții hibrizi politici între dreapta și stânga sau doar că pe meleagurile noastre politicienii au dus ticăloșia la rang de artă, dar cred că a sosit vremea să nu mai arătăm cu degetul spre alții pe post de scuză și să încercăm să facem curat în curtea noastră. Pentru că aici trăim și nu ne încălzește cu nimic faptul că la alții coșmelia e și mai șubredă.

Cum spuneam, foarte mulți români sunt convinși de multă vreme că dușmănia între PSD și PNL nu e decât o ceartă din categoria „ne certăm ca să ne împăcăm” între doi amorezi loviți de patimă incurabilă. Și nu e vorba de vizionarism politic, ci mai degrabă de o analiză ce tinde să devină din ce în ce mai lucidă. Cam prea des au curs acuzațiile de blat între cele două formațiuni politice. Să ne amintim de mascarada de la alegerile prezidențiale, când pesediștii s-au străduit mai mult decât liberalii să-i asigure lui Iohannis un nou mandat la Cotroceni. Astfel, au lansat în cursa electorală o caricatură lipsită de șansă și i-au forțat pe români la eterna alegere între răul cel mare și cel mic. Din noiembrie anul trecut, liberalii s-au menținut la putere apelând cu încredere la sprijinul adversarului oficial.

Nu-mi doresc câtuși de puțin, dar mă aștept ca, dintr-un moment în altul, să-l văd pe demisionarul Orban, inert și lipsit de implicare ca întotdeauna, anunțând că, pentru binele țării, depășirea crizei și asigurarea acelei prosperități pe care o așteptăm de trei decenii, își sacrifică viitorul politic și o să pună de-o alianță cu PSD. A demisionat, e drept, dar demisia lui aduce aminte de cea a lui Crin Antonescu după dezastrul de la europarlamentarele de acum șase ani. Demisionez din onoare, dar aveți pe altul mai bun, dispus să-și sacrifice imaginea pentru binele partidului și al țării? Se pare că există variante; mulți liberali vorbesc de Orban la trecut, dar pericolul revenirii USL rămâne pe mai departe. Mai ales că mulți dintre aleșii PNL au fost racolați de la PSD. Cumva, primul pas a fost făcut încă înainte de alegeri.

Și partea proastă e că pentru mulți dintre români o asemenea variantă de lucru n-ar reprezenta nicio surpriză. O imagine de coșmar, dar plauzibilă. Dacă nu zilele astea, atunci în lunile ce vor urma. De fapt, teama de balaurul cu două capete este unul dintre motivele pentru care liberalii se laudă că au câștigat alegerile, deși se află pe locul secund. Speriați că hâdul spectru al USL ar putea reveni la viață, unii au aruncat cu votul în cine s-a nimerit. Și n-au făcut foarte bine, se pare.

Evident, nu doar teama de revenirea USL a măcinat din procentele liberalilor, dar e unul dintre cuiele bătute în coșciugul partidului cu ciocanul celor de la PSD. Și, că tot veni vorba de pesediști, aceștia au mers pe strategii vechi, dar încă eficiente. Au părăsit guvernarea acum un an și i-au lăsat pe foștii viitori aliați să se descurce cu criza și ce a mai urmat. Vă mai amintiți râsetele lui Teodorovici după ce a picat guvernul Dăncilă? Bucurie mare că frăția social-liberală merge înainte.

Dacă pesediștii erau lăsați la butoane, având drept premier panarama platinată, de-abia ar fi depășit pragul electoral. E drept că au un electorat ermetic și disciplinat, dar dacă scăpau pandemia din mână, foarte probabil că nu mai avea cine să-i voteze. Însă, când istoria te vrea afară, te poți baza pe prieteni. Zestrea de voturi din traista liberalilor, acumulată pe lipsa de performanță a guvernelor PSD și implicarea lui Dragnea, a fost risipită în anul petrecut la guvernare. Nicio surpriză în condițiile în care, deși s-au pretins mereu alternativă viabilă la coruptul PSD, odată văzuți la conducere liberalii s-au dedat la exact aceleași practici pe care le reproșau adversarului oficial. Numiri în funcții pe criterii politice, angajări fără număr la stat pentru piloșii de partid, rude și amante, risipirea banului public în proiecte fantasmagorice, achiziții publice dubioase și lista poate continua. De fapt, e aceeași listă pe care au tot reproșat-o pesediștilor, doar că liberalii au considerat că ei au voie pentru simplul fapt că nu sunt social-democrați. În campania electorală au vorbit prea mult despre dușmanul PSD și prea puțin despre ce anume vor să facă pentru binele țării. Președintele Iohannis și-a uitat rolul de arbitru al vieții politice și a jucat în echipa pe care o dorea câștigătoare. Toate acestea și multe altele i-au costat pe liberali care, din câștigători, s-au văzut pe locul doi, ba încă într-un parlament cu o structură foarte incomodă.

Prin urmare, teama multora dintre români că USL va reveni la viață nu e chiar degeaba. Foarte probabil, liberalii vor avea câștig de cauză la numirea premierului, însă partea cu guvernatul e altă poveste. Una în care e posibil ca un rol important să-l joace pesediștii și nu vorbim neapărat de balaurul cel rău. Pentru că în poveștile politicienilor balaurul cu două capete e balaur bun.

Deja ai votat!
se încarcă...