Pledoarie pentru vaccinare – Dumitru MONACU, scriitor

0

Începutul de an 2021 a fost și este, fără îndoială, marcat de speranță. Speranța că urâtul și păgubitorul virus va putea fi înfrânt după ce, mai bine de trei sferturi de an, a întors planeta pe dos. A început așadar cea mai mare campanie de vaccinare din lume, campanie care, iată, pune și Botoșaniul pe harta locurilor unde a ajuns vaccinul. Din păcate, mult prea multe trompete, nerecomandate nici de vocea și nici de talentul lor, au creat o adevărată psihoză în ceea ce privește efectele secundare pe care le-ar ascunde într-un ungher al fiolei, serul așteptat cu sufletul la gură (chiar la propriu!) de către bolnavi sau aparținători. Faptul că printre contestatari mai apar din când în când, în afară de niște lelițe gureșe și unii reprezentanți din sănătate nu face altceva decât să ne întărească ideea că grădina Domnului, într-adevăr, e mare și că în ea fauna cunoaște cele mai interesante forme.

Din moment ce vaccinurile au reprezentat de-a lungul istoriei salvarea a milioane sau miliarde de oameni, din moment ce la elaborarea lor au participat somități mondiale care știu mult mai bine decât lătrăii zilei ce și cum în chestia asta, nu pot să înțeleg cum de mulți trăitori de-ai noștri pot bate din gură atât de mult și atât de păgubitor, instigând populația la nevaccinare. Tot discursul lor este bazat pe teorii conspiraționiste sau pur și simplu pe dezarmanta expresie „Lasă că știu eu!” El sau ea, știu mai bine decât cei care au învățat medicina în cel puțin șase ani, mulți dintre ei studiind toată viața! Și vine o mahalagioaică sau un salvator de nație care ne explică el ce efecte secundare, terțiare sau cuaternare are vaccinul. Dar ce te recomandă pe tine, măi atoateștiutorule, să contești afirmațiile unor oameni care o viață întreagă și-o dedică studiului și cercetării? Facultatea particulară pe care ai absolvit-o cu câteva mii de euro sau poziția în partid?

Decizia unor medici de renume de a se vaccina în prima tranșă este de-a dreptul salutară și trebuie tratată cu respectul necesar. De altfel, prin ce au studiat pe băncile și în laboratoarele facultăților, ei și-au făcut o imagine de ansamblu mult mai coerentă și clară despre viruși, despre vaccinuri. Să nu uităm că apariția în anul 1955 (pe plan mondial) a vaccinului antipoliemielitic a salvat de la paralizie sau chiar de la moarte generațiile anilor cincizeci, șaizeci și mai încoace, în prezent acest flagel fiind aproape inexistent. De ce nu s-au ridicat „la luptă” guralivii? Din două motive: pericolul era uriaș, iar prezența refractarilor în spațiul public tindea la zero. Facebook era o iluzie, iar mâna lungă a Securității o certitudine. Din fericire, România acelor ani întunecoși s-a înscris în trendul european și mondial, declanșând o amplă campanie de vaccinare.

Cât despre neîncrederea cvasitotală în vaccinuri și în sistemul sanitar a câte unui Gică Contra (cacofonia, știți prea bine, nu-mi aparține!) eu l-aș sfătui următoarele: măi omule care le știi pe toate, dacă tot nu ai încredere în medicamente, scoate-ți măseaua fără anestezic, nu lua antibiotice atunci când ai o infecție în organism, nu-ți pune stent la inimă (dacă e antenă 5G?), lasă-ți piatra de la rinichi să crape singură (de necaz!). Într-un cuvânt, fă ce spun inteligenții planetei pe net și cu siguranță vei avea parte de mari minunății.

Minunății cum ar fi locurile acelea cu verdeață unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin…

Lăsând cinismul și ironia la o parte, sunt convins că singura modalitate de a redeveni cât de cât la un normal va fi vaccinarea în masă a populației. Ascultați ce vă spun medicii și ignorați sfaturile apocaliptice ale unora care cred că efectul secundar al vaccinului ar fi eradicarea prostiei și de aceea sunt împotriva vaccinării. Ei se simt (deocamdată!) bine, așa!

Deja ai votat!
se încarcă...