Despre procente, doctrine și profitori – Dumitru MONACU, scriitor

Zilele trecute era prezentată în aproape toată mass media autohtonă situația la zi a partidelor după balamucul numit în termeni științifici, „moțiune de cenzură”. Conform datelor prezentate de nu știu care institut de sondare (probabil dacă era vreunul de încredere, îi rețineam numele!) PSD ajunge pe la 35%, PNL pe la 20, urmat îndeaproape de AUR cu vreo 17 procente și un pic mai la distanță de USR, care s-a procopsit cu aproape 10 procente. Apoi, UDMR cu ale lor 5-6 procente devenite clasice de-acum, iar ce urmează sub 5% nu mai interesează pe nimeni. Umflat, partidele prezentate au în total cam 88%. Întrebarea care se pune este următoarea: 88% din ce? Pentru că nicidecum nu poate fi vorba, ca bază, de numărul total al românilor cu drept de vot. Dacă în ultimii zece-douăzeci de ani cam 35-40% dintre concetățenii noștri habar nu aveau cine, de ce, când și unde candidează vreun independent, vreun partid sau vreun reprezentant al său, astăzi numărul lor a trecut binișor de 60%. În aceste condiții, PSD nu ajunge la 14%, PNL-ul ceva pe la 8, AUR la 7 și USR aproape de 4%. Și atunci se naște, logic, întrebarea: pe cine reprezentați voi, politrucilor, în condițiile în care dacă s-ar aduna laolaltă toți românii mințiți, furați și prostiți de voi, ar putea lesne să schimbe Constituția cu cele aproape 70 de procente ale lor? V-ați pus măcar o dată întrebarea asta? Desigur că nu! O să răspundeți că peste tot în lume politicul lucrează cu procente, doctrine și alte asemenea marafeturi cu care ne aburiți de ani buni. Cu procentele, sper că v-ați lămurit cum vine treaba. Nu le aveți, totul e o minciună, o gogoașă umflată cu pompa în scopul de a vă legitima în mod fraudulos drept reprezentanți ai nației. Cât privește doctrinele, și aici treaba e clară. Dacă până prin 2000 mai exista câte un grăunte de ideologie pe la fiecare mișcare politică, după 2005-2010 ideologiile clasice s-au topit ca un fum din cauza uneia pe cât de nouă pe atât de veche: ideologia banilor! Ce stânga, ce dreapta? Ce social-democrație, ce liberalism, ce conservatorism, ce naționalism sau progresism? NIMIC! Numai și numai ideologia banilor stă țanțoșă în picioare râzând în barbă de nebunia unor naivi care se încăpățânează să creadă în gargara politicienilor. Adică acei nesimțiți care ar fi în stare să ne spună seara, la televizor, că noțiuni și percepte din ideologiile pe care ei, cu mari sacrificii le slujesc, sunt cuprinse chiar și în Biblie! Dispariția hotarelor dintre doctrine și ideologii le-a căzut de altfel foarte bine politicienilor, naveta dintre un partid și altul fiind sport de masă. Oricând un reprezentant de stânga găsește, trecând la dreapta, o mulțime de justificări ideologice și la fel se prezintă situația și pentru cei din dreapta care fac pasul spre stânga. Revenind la procente, zilele trecute Ciolacul pesedeilor se înfoia cumva în pene și, în virtutea celor 35 de procente mincinoase, își exprima punctul său de vedere vizavi de rezolvarea crizei politice: alegerile anticipate. Pare a fi un punct de vedere corect, mai ales pentru pesediști, numai că liderul Marcel a omis din ecuație un factor extrem de important: APP, adică noul partid al vechiului Dragnea! Un partid care, conform spuselor tătucului lui, are deja peste 80 de mii de membri și peste 35 filiale județene. Să nu vă închipuiți cumva că cei 80 de mii de membri provin din neafiliați sau din membrii altor partide! Nu! Ei provin, în proporție de peste 90% din membrii PSD nemulțumiți de jocurile la două sau mai multe capete ale lui Ciolacu. Iată că, după scindarea FSN și apariția meteorică a ApR-ului lui Meleșcanu din urmă cu mai bine de douăzeci de ani, în monolitul de stânga apare o crăpătură mare-mare care va complica situația și va tulbura multe ape. Chiar și Bașeul nostru va suporta niște vâltori, întrucât sunt destui pesediști dați la fund de când Doinița conduce cu mână de fier organizația botoșăneană. În plus, vor apărea, precum hienele, profitorii care își vor trimite ideologia în interiorul mămicii ei și se vor înrola în oastea domnului Livucu. Și dacă am pomenit de profitori, vreau să fac precizarea că acesta este termenul corect și nicidecum traseiști, așa cum de regulă sunt numiți cei care își schimbă … doctrina precum șosetele. Ca să înțelegeți diferența, voi veni cu un exemplu concret: prin trecerea de la PNL la PSD, primarul de Săveni, Relu Târzioru, poate fi numit traseist, dar nicidecum profitor întrucât, la ce electorat a dus și duce în spate, ar fi putut lesne să scoată din comă până și organizația județeană a PNȚCD, dacă s-ar fi „transferat” în partidul lui Corneliu Furtună. Din fericire sau nefericire, sunt extrem de puțini politicieni în situația asta. Cei mai mulți sunt efectiv profitori care, pentru a-și menține funcții, consilii de administrație sau alte privilegii, sunt în stare să-și schimbe și sufletul, darămite apartenența politică! De la stânga au plecat la dreapta, de la dreapta la stânga sau în alte direcții, toate aceste mișcări având loc din cauza neputinței și neștiinței indivizilor profitori de a face altceva în viața civilă în afară de mincinoasa politică. În concluzie, procentele, doctrinele și profitorii politici, deși există cu adevărat și ne determină cumva existențele, ele sau ei sunt aidoma minciunelelor copilăriei sau a vatei pe băț, adică par ceva mare și concret, dar de fapt nu sunt în esența lor decât niște mari minciuni destinate în exclusivitate adulților!

 

Deja ai votat!