Este evident că un primar, oricât de gospodar ar fi, dacă păstorește o comunitate lefteră și dacă nu știe sau nu poate să acceseze fonduri guvernamentale sau europene, va bifa niște minusuri în activitatea sa, care vor atârna destul de greu la alegerile următoare, indiferent dacă partidul care îl susține este puternic sau nu. Pe de altă parte, mulți consideră că un primar bun este acela care dispune de fonduri. Din păcate, viața ne-a demonstrat că nu e așa, o sumedenie de primari care au avut acces la borcanul cu miere ori l-au răsturnat ori s-au mânjit din cap până în picioare. Să ne aducem aminte de investițiile buclucașe din urmă cu niște ani, când la Balș în județul Iași s-a construit un parc într-o știoalnă, aleile fiind mai tot timpul inundate, iar undeva prin Ardeal a fost amenajat un teren de fotbal în pantă. Pot fi numiți primari destoinici specimenele care toacă banii într-un asemenea mod? Categoric, nu! Dacă e să vorbim de destoinicie aici, la noi în județ, din capul locului exemplul cel mai elocvent îl reprezintă primarul Săveniului, Relu Tîrzioru, cel care a schimbat totalmente fața orașului situat în mijlocul unui sat așa, cum îl numea în urmă cu aproape patru decenii umoristul botoșănean Dan Bacinschi. În primul rând, de când Tîrzioru e primar, au fost asfaltați peste 60 de kilometri de drum, rețeaua de străzi mai mari sau mai mici, dar drepte ca-n palmă, rigolele de beton și marcajul impecabil acoperind cam 90 la sută din totalul drumurilor din orășelul cu aproape opt mii de suflete. Apoi, aducțiunea cu apă din Prut, o investiție de aproape 10 milioane de euro, poate cea mai importantă pentru urbe, sala de sport, stadionul de fotbal cu gazon artificial, terenuri de volei, handbal și baschet, Centrul Cultural amenajat în clădirea ce stătea să cadă a cinematografului Patria, liceu, școli generale, locuri de joacă pentru copii (inclusiv în cele cinci sate arondate Săveniului), piața agroalimentară, unități de asistență medicală și socială, locuri de parcare, 83 de apartamente ANL, toate aceste investiții însumând peste 50 de milioane, bani europeni și guvernamentali, vorbesc despre un primar care, înainte de a aparține unui partid, aparține comunității. Faptul că în anul 2012 Tîrzioru a trecut de la PNL la PSD nu a avut alt substrat decât acela că pe fondul unor eterne promisiuni din partea liderilor liberali de atunci, sprijinul real în obținerea fondurilor pentru investițiile pe care le începuse sau le gândise l-a primit taman de la adversarii politici. Fiind perceput de către concetățeni drept un bun gospodar, dar și un orientat primar, schimbarea macazului către social-democrați nu a avut efecte negative în activitatea lui politică, câștigând detașat mandatele de primar. De altfel, și dacă s-ar înscrie în UDMR (Uniunea Democrată a … Monacilor din România!), Relu Tîrzioru tot ar câștiga la pas primăria Săveni. Faptul că nu are niciun concurent în zonă care să-l bată în alegeri, îmi aduce aminte de perfidia liderilor liberali din urmă cu niște ani când, dorind să se debaraseze de Mirela Saucă, au aruncat-o pe post de contracandidat al lui Tîrzioru la Primăria Săveni, deși știau foarte bine că nu are absolut nicio șansă în obținerea mandatului de primar, și asta nu din vina ei. Acestea fiind realitățile din Săveni, vizibile din avion de altfel, i-am pus o întrebare care ne macină pe noi, locuitorii municipiului. „Dacă erai primar de Botoșani, teatrul tot așa ar fi arătat după aproape zece ani de la momentul începerii reabilitării?” „Categoric, nu! Ar fi fost deja uzate scaunele de la câte spectacole ar fi avut loc până la momentul actual!” Și mi-a explicat pe larg cine și ce trebuia să facă pentru deblocarea investiției care astăzi este triplă ca preț. Concluzia așadar este la îndemâna oricui: omul sfințește locul sau efectiv îl … spurcă. Și dacă primarii se împart în două categorii – de doi bani și de milioane – atunci săvinenii, spre deosebire de botoșăneni, pot fi mândri că al lor e de milioane!
