Scriam în urmă cu ceva timp despre inutilitatea cabinetelor parlamentare, acele guri nesătule de tocat banul public care îngroașă nerușinat de mult buzunarele parlamentarilor. Bine, ei vor susține că fiecare bănuț este folosit pentru salarii, întreținere, chirii, bla-bla-bla, numai că, dacă mai este vreun român care să se încreadă în vorbele aleșilor neamului, cu siguranță ori are IQ-ul sub 50, ori are lipsă niște doage! Desființarea respectivelor stabilimente ar însemna nu numai o economisire a banului public, dar și o doză minimă de respect pentru cei care, din munca lor, susțin (și) aceste aroganțe politice. De ce am revenit la cabinetele cu pricina e lesne de priceput, în condițiile în care, de la 1 martie, sumele alocate pentru funcționarea acestora, ceva pe la 28.000 lunar, se majorează cu 25 la sută, ajungând la aproape 35.000 lei. În condițiile în care pensiile, salariile și orice indemnizații acordate de către stat s-au mărit pasămite cu inflația oficială, adică vreo 10-12 procente, iată că parlamentarii își conservă sumele forfetare mărindu-le cu 25 la sută! Din această hotărâre a prădătorilor neamului tragem două concluzii clare: prima se referă la inflația reală care, da, se zbate în jurul valorii de 25. iar a doua se referă la cinismul aleșilor. pentru care acea infracțiune numită conflict de interese nu li se aplică niciodată, indiferent ce favoruri s-au privilegii își pun în dreptul lor. Este total anormal ca ei să centreze, ei să dea cu capul și tot ei să apere! În mod normal ar fi trebuit să existe o prevedere clară prin care un legislativ în funcțiune să nu-și poată vota privilegii în respectivul mandat, ci în următorul. Simplu, nu? Această măsură ar mai temperat puțin setea de privilegii a parlamentarilor, întrucât mandatul următor ar fi putut reprezenta pentru mulți dintre ei un … pod prea îndepărtat, ca să folosesc titlul unei celebre cărți transpuse în film. Pentru că încă mai sunt oameni care nu stăpânesc termenii utilizați în finanțe, precizez că o sumă forfetară de bani primită de la stat și cheltuită pe te miri ce nu trebuie justificată cu facturi, chitanțe sau alte asemenea documente financiar contabile. Așadar, de la întâi martie, parlamentarul român va avea la dispoziție aproape 35.000 lei pentru a-i cheltui așa cum consideră el că-i mai bine. Mai bine pentru el, desigur, nu pentru proștii de alegători care își lungesc leafa sau pensia de la lună la lună ca pe o gumă de mestecat. Așa cum am ajuns din pacienți, clienți pentru o mulțime de medici care scot bani la greu și de la morți și de la vii, tot așa din alegători ne-am transformat încet-încet în sclavi, slugi, valeți sau orice altceva, nici măcar clienți nu mai suntem în viziunea lor. Că la clienți tot trebuie să le dai ceva în schimbul banilor! Bineînțeles că la aceste hoții este complice și sistemul judiciar, întrucât ar fi trebuit să se sesizeze din oficiu Curtea Constituțională sau alte organisme de profil în acest caz flagrant de conflict de interese. Numai că privilegiile din instituțiile de forță sunt acordate de către legislativ tocmai pentru a-și apăra spatele și a se desfășura conform poftelor sale, atât de nocive pentru popor. De altfel, în această perioadă România este aproape pusă la zid de diriguitorii UE care virează sau nu spre București niște miliarde de euro condiționate de eliminarea pensiilor speciale și aplicarea unui sistem de calcul unitar, corect, bazat pe contributivitate. Dacă vă închipuiți cumva că se vor aduna sute de mii de oameni prin piețe să protesteze împotriva atâtor abuzuri flagrante, vă înșelați amarnic. Suntem, vorba Anei Blandiana, „un popor vegetal”. De altfel, poezia apreciatei scriitoare, compusă înainte de 1989, este astăzi mai actuală ca oricând. De aceea v-o prezint aici: „Eu cred că suntem un popor vegetal / De unde altfel liniștea / În care așteptăm desfrunzirea? / De unde curajul / De-a ne da drumul pe toboganul somnului / Până aproape de moarte, / Cu siguranță / Că vom mai fi în stare să ne naștem / Din nou? / Eu cred că suntem un popor vegetal- /Cine-a văzut vreodată / Un copac revoltându-se?” Nu, n-am văzut copaci revoltându-se, ci doar retezați unul câte unul de drujbele care fac prăpăd prin păduri, nu de capul lor, ci cu acceptul grupărilor mafiote care își bat joc de țară și cetățenii ei…
