Dovedim din nou că suntem urmașii Romei, fiindcă țara noastră seamănă, în unele aspecte până la identificare, cu Italia anilor 70. Atunci și acolo, organizațiile criminale controlau cam totul: politică, economie, sport, cultură și în mare parte justiția. Cine nu se lăsa înrolat era eliminat, dacă nu fizic măcar politic sau administrativ. Așa și la noi acum, cine a livrat unde i s-a cerut – scapă, cine nu – înfundă pușcăria. Este o bună lecție pentru cei care vor intre sau să rămână în sistem, ei învață acum că, dacă se conformează, sistemul are grijă de ei.
Mecanismul este evident și funcționarea lui este atât de eficientă și țintită pe cazurile de mare corupție încât este limpede că este coordonat politic de la cel mai înalt nivel. Dacă până acum atribuiam vina tergiversării dosarelor unor magistrați pe care îi bănuiam de a fi parte din sistemul securisto-partinic – în baza evidențelor publice și nu a unor dovezi clare – noua serie de corupți salvați își datorează libertatea complicității politicienilor. De patru ani, ei au evitat să modifice un articol din Codul Penal privind prescripția specială, declarat neconstituțional în 2018.
Cum guvernul a emis abia în vara anului trecut o ordonanță care să pună Codul Penal în acord cu deciziile Curții Constituționale, iar Parlamentul nici măcar nu a băgat-o în seamă, a rezultat că între 2018 și 2022 nu au existat prevederi legale care să reglementeze întreruperea prescripției. CCR și Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) atât au așteptat și au deschis larg robinetul achitărilor. Coordonarea între politicieni și magistrați a funcționat pe acest palier mai bine decât orice alt demers care ar fi fost în folosul cetățenilor.
Fostul ministru PNL Bogdan Olteanu, fostul ministru Darius Vâlcov, afaceristul Nelu Iordache, foștii directori ai Hexi Pharma, foștii șefi ai Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, samsarii de drepturi litigioase, una dintre fiicele fostului președinte Băsescu, Elena Udrea – într-unul dintre dosare, judecători acuzați de luare de mită și mulți, mulți alții mai mărunți, trag cu nesaț în piept aerul libertății după ce au furat milioane de euro. Ba chiar pot stropi serbările galante cu cele mai scumpe șampanii, întrucât nu le-a fost luat vreun cent din sumele deturnate.
Marii pești ai corupției autohtone reușesc mai mereu să scape de justiție. Ajung la închisoare doar cei care primesc promisiuni de scăpare neonorate și cei care se cred intangibili și nu pleacă în diverse zone însorite de unde autoritățile române uită să le mai ceară extrădarea. Politicienii și afaceriștii care s-au îmbogățit pe seama relațiilor cu administrația și politica au învățat să-și camufleze veniturile, să le scoată din țară și să-și cheltuiască banii în destinații scumpe fără să se mai laude pe rețelele sociale, deși această modestie forțată este dureroasă pentru ei.
Tergiversarea dosarelor grele, care era deja o practică larg răspândită în instanțele din România, va continua și de acum înainte cu, cel mai probabil, aceleași rezultate. Noile legi ale justiției reduc numărul de judecători penaliști, avocații și magistrații interesați de prescriere vor găsi la infinit metode discrete de amânare, astfel încât nu se întrevăd nici perspective de înfăptuire a dreptății sociale și nici de recuperare a imenselor prejudicii create de infractorii cu gulere albe. Și acesta este, fără îndoială, unul dintre motivele pentru care, deși se afirmă în toate mediile că țara este într-una dintre cele mai înfloritoare perioade ale sale, cetățenii ei simpli o duc din ce în ce mai prost.
În acest context, ministrul justiţiei Cătălin Predoiu propune elaborarea unui nou Cod Penal şi adoptarea sa până la sfârșitul anului 2024. Rămâne de văzut dacă acesta se va alinia cerințelor europene sau va fi, ca și până acum, doar o nouă formă de a le ocoli cu dibăcie.
