Vasilache și Mărioara din USL – Dumitru MONACU, scriitor

După cum se vede, o mare parte dintre români stă în aceste zile cu gura căscată la televizor urmărind în direct ruptura USL-ului. O ruptură consemnată ca urmare a unui posibil și probabil rezultat al unor analize de laborator propagandistic care, prin vocea unor strategi plătiți regește le-a șoptit la ureche celor doi lideri cam aceste vorbe: „Ați pierdut o halcă destul de mare din electorat ca urmare a acestei împerecheri nefirești și drept urmare, am găsit soluția de a-i … „repatria” pe toți nemulțumiții. Rupeți coaliția, vă certați, o luați fiecare pe drumul lui până la alegeri. După aceea, pupat Piața Independenței, format din nou Guvern cu susținere babană și până la alegerile următoare, trai nineacă!” Aceasta este cea mai logică și corectă explicație a rupturii care actualmente îngălbenește ecranele televizoarelor de știri. Dacă ar fi apărut pe vreunul din posturile tv Ciolacu sau Ciucă și ar fi declarat cu subiect și predicat că începând din aceste zile drumurile lor se despart și nu vor mai defila în aceeași barcă nici după alegeri, da, era o situație normală și așteptată de către mulți români. Pentru că ei, românii care s-au îndepărtat de PSD sau PNL din cauza alianței contra naturii s-ar fi întors, de bună seamă lângă nucleele dure ale celor două partide bucuroși că social democrația nu mai este îngălbenită de liberalism sau că liberalismul nu mai este înroșit de social democrație. Ceea ce era , cum se spune, cu adevărat politically corect! Dar așa, când totul este o mascaradă menită a-i face pe cei plecați să revină în cuib întrucât pasămite, s-a făcut curățenie, e limpede că stratagema clocită în laboratoarele întunecate nu își va atinge scopul. Și apoi, gustul ciolanului le place atât de mult componenților celor două grupări încât orice inițiativă de îndepărtare de la masa cu bunătăți ar fi blocată prin orice mijloace de către „comesenii” așezați confortabil lângă blidele pline și aburinde. Totul așadar este strategie, praf în ochi și minciună pentru a recupera fiii rătăcitori care s-au oploșit de mânie pe la AUR, USR, Mișcarea Populară sau alte partide de buzunar. Adică partide mici care nu pot ajunge nicidecum în postura mult râvnită de partide-balama dacă PSD se aliază cu PNL. Așadar, toate piedicile, tragerile de guler, împingerile și obstrucționările dintre cele două partide nu sunt decât strategii de campanie electorală. Este, altfel spus, un teatru ieftin de iarmaroc, un fel de ciondăneală între celebrii Vasilache și Mărioara, un teatru pueril cu final așteptat dar nu pentru copii ci pentru adulții cu drept de vot. Iată de ce e bine să nu luăm în seamă un așa spectacol grotesc și să nu ne pierdem vremea cu supoziții și pronosticuri. După umila mea părere chiar și episodul cu adaptarea acelei legi care avea ca scop deschiderea drumului lui Iohannis către Senat face parte tot dintr-o strategie electorală. Este evident că o candidatură din partea actualului președinte ar compromite orice listă electorală care i-ar conține numele. Liberalii cu siguranță cunosc acest lucru și drept urmare au făcut în așa fel încât să împace și capra (Iohannis, nu altcineva!) și varza (electoratul liberal). Cine i-a ajutat? Evident, prietenii pesedei care au respins acel amendament. Pe de altă parte, schisma imaginată de useliști ar mai avea o miză și anume măsurarea cât mai exactă a potențialului electoral al celor două partide, potențial care cu siguranță ar sta la baza multor noi aranjamente și negocieri în viitorul guvern. Pentru că oricât de opozanți am fi unei asemenea întorlocări și oricât de mult ne-am dori altceva, după alegeri tot USL-ul va guverna, celelalte partidulețe neavând (încă!) anvergura de a se lupta de la egal la egal cu galbenii și roșiorii. În concluzie, strategia lui Ciucă și a lui Ciolacu de a se prezenta drept două entități diferite prin această aparent rupere a coaliției are două direcții extrem de clare: 1. De a-i îndupleca pe radicali să le fie alături și să nu dezerteze cumva la alte partide și 2. De a măsura cu exactitate procentele cu care social democrații și liberalii se vor duela pentru posturile și privilegiile din noua dar vechea guvernare. Așadar, ni se prezintă, așa cum am mai spus, un spectacol ieftin demn de iarmaroacele de altă dată, a cărui acțiune are ca schelet ciondăneala dintre două personaje, Vasilache și Mărioara în piesă, Ciolacu și Ciucă, în realitate.