Legea și biciul în țara lui „Merge și-așa”– Dumitru MONACU, scriitor

Cine crede că ordinea, disciplina și rigoarea de care s-au lovit românașii noștri atunci când au luat cu asalt vestul Europei s-au datorat conștiinței, bunului simț sau unor instincte primare ale cetățenilor de acolo, se înșală amarnic. Nu, frățiorilor! Până să ajungă la nivelul de azi, biciul, sabia, ghilotina sau spânzurătoarea au scos din decor o mulțime de indivizi care nu se încadrau în contextul legislativ acceptat de majoritatea oamenilor. Că asta e adevărata democrație: dictatura majorității! Așadar, educația, de fapt modul de comportament obligatoriu impus de către autorități a făcut ca Occidentul să fie extrem de frecventabil mai ales pentru esticii dezlânați, mințiți, prostiți pe față și nerespectați absolut deloc de către autoritățile din țările lor de obârșie. Bine, azi situația este oarecum schimbată dar să nu uităm că din punct demografic, țările din vestul Europei înregistrează cu totul alte valori decât cele tradiționale. Incursiunea pe care am făcut-o prin Occident are, firește, o legătură strânsă, determinantă cu treburile din țara lui „Merge și-așa” și în continuare, după ce vă voi explica modul în care văd eu lucrurile, sper că o să-mi dați dreptate. Auzeam zilele trecute la un post de televiziune o informație care mi-a produs fiori: numărul de cazuri de cancer s-a dublat în România în ultimii ani! Invitat în studio, un medic specialist a vorbit despre această năpastă, una din cauzele principale ale acestui fenomen fiind determinat de detectarea mult prea târzie a bolii întrucât oamenii nu trec pe la medic decât atunci când le-a ajuns cuțitul la os, adică în faza avansată a bolii. Profilactic, nimic! O altă cauză a dublării numărului de cazuri derivă din faptul că la momentul actual procesul de diagnosticare este mult mai exact comparativ cu ceea ce se întâmpla în trecut când mulți oameni care mureau de cancer nu erau încadrați în categoria respectivă. Așadar, putem lesne trage concluzia că această boală poate fi vindecată dacă e depistată din timp. Și cum ar putea fi altfel depistată, dacă nu în urma unor analize? De aceea, mă gândesc eu, că românașii noștri, delăsători și ignoranți ar trebui efectiv, obligați să-și facă analizele medicale, din când în când. La ce sume de bani se adună (dar și se sifonează!) în sistemul medical, nu cred că fondurile ar fi o problemă. Așadar, deși sunt convins că nu se va întâmpla niciodată asta, că rândurile mele sunt utopice, rămân la ideea că o lege prin care oamenii ar fi obligați să-și facă analizele medicale anual, ar fi o soluție pentru sănătatea nației. Și așa cum în urmă cu sute de ani cei care nu respectau ordinele erau pedepsiți, tot așa, cei care s-ar împotrivi unei asemenea prevederi să nu aibă drept la concediu medical și nici la asigurare de sănătate dacă nu-și fac analizele în mod regulat. Celor care sunt de părere că s-ar încălca un drept constituțional de libertate a individului, le răspund simplu și la obiect că atunci când este vorba de sănătatea nației, de viață și de moarte, drepturile trebuie să se tupileze tăcute, într-un colț. Nu e de glumit cu așa ceva și nici de proslăvit anumite curente și opinii care în fața morții nu fac nici cât două parale! Să vă fie clar, cu vorba bună, cu invitația și onorul, nu poți face ordine într-o țară unde legea a stat întotdeauna în tindă și unde, în sufragerie, au stat tolănite la loc de cinste, anarhia balcanică și dictatura slavă! O altă zonă unde trebuie impusă obligativitatea, este cea a asigurărilor de locuințe. La foc, apă, cutremure și alte cataclisme și intemperii. Știu, există ceva-ceva în acest sens dar până când nu se vor verifica absolut toți proprietarii și nu se vor amenda toți cei care încalcă legea, nu se va întâmpla nimic notabil nici pe piața asigurărilor, nici pe cea a construcțiilor și nici în viețile victimelor rămase fără adăpost. Ba mai mult, aș merge mai departe și l-aș pune la plată pe nefericitul care nu și-a asigurat locuința chiar și atunci când i-a ars gospodăria. Și cetățeanul neglijent dar și autoritățile (Primărie, regii de utilități etc.) ar trebui să plătească bani grei în caz de o nenorocire. Dacă s-ar întâmpla așa, veți vedea că după un caz, două, trei, lumea ar începe să-și ia măsuri de siguranță pentru că altfel, prețul e mult prea mare. Dar repet, dacă legea ar fi clară, coerentă și s-ar aplica întocmai și la timp. Așadar nu numai cadrul legislativ trebuie să înlocuiască biciul, ghilotina sau spânzurătoarea ci și slujbașii statului care trebuie să verifice și să aplice corect și oportun legea. Bineînțeles că zonele pe care le-am atins eu în aceste rânduri nu sunt decât niște biete cubulețe de gheață din vârful unui imens aisberg care plutește în derivă de multe decenii, pe valurile pline de neprevăzut ale existenței noastre…