Procente democratice sau dictatoriale? – Dumitru MONACU, scriitor  

De o bună bucată de timp procentele au devenit pentru mulți români adevărate jaloane care le ghidează existențele. Bineînțeles că mă refer la procentele politice, acele perfide unități de măsură care stau la baza multor acțiuni, decizii, planuri și proiecte. Cred că nu are rost să specific aici faptul că cifrele vehiculate și date de-a rostogolul prin media și pe rețelele sociale nu au alt rol decât acela de manipulare, diversiune sau, altfel spus, de prostire a populației. Ultimul sondaj de opinie pe acest tărâm mincinos care se numește politică ne-a arătat că AUR a ajuns pe la 40 la sută din preferințele electoratului. Așa stând lucrurile, normal că ne punem o întrebare firească și de bun simț: din felia cărui partid a „mușcat” gruparea AUR, din moment ce într-un timp relativ scurt (4 – 5 ani) a urcat de la 10 la sută la 40. Răspunsul e extrem de simplu. Din moment ce PSD a scăzut sub 20 la sută, de la cine o fi „colectat” oare Simion, patrioții îndârjiți și vopsiți în cetățeni cu pedigri sută la sută românesc, cu ADN-ul provenind de sub cușma lui Decebal și de sub coiful lui Traian? Cum s-ar spune, ghici ciupercă, ce-i! Așadar, dacă e să ne întoarcem cu ceva timp în urmă, ajungem în situația aceea când românașii noștri erau împărțiți în trei felii aproximativ egale: una pe stânga ce aduna laolaltă comuniștii, nostalgicii și iubitorii de Est, una pe dreapta formată din așa numiții dreptaci autointitulați pro Occident dar cu metehne orientale poate mai accentuate decât cele ale celor din prima categorie și în sfârșit, o felie formată din oameni neafiliați politic, oameni care din scârbă, din dispreț sau poate din alte motive nu se alăturau sub nicio formă celor care, uniți în cuget, simțiri și hoții au mai adus o molimă în țară, cunoscută sub denumirea de „uselită”. Așa stând lucrurile, astăzi România cunoaște o mică schimbare de conținut și anume, din trei părți aproape egale, procentele noastre dragi s-au polarizat puțin altfel. AUR cu ai lui radicali a ajuns la 40 la sută, useliștii încântați de mirajul Occidentului s-au împuținat cam până la 20 la sută iar oamenii scârbiți de tot ce văd și simt în fiecare zi, au ajuns pe la 40 la sută. Țin să precizez că datele prezentate nu se vor a fi sub nicio formă exacte și precise așa cum pretind că le dețin institutele de sondare. Ele se prezintă așa în urma unor observații decente, realiste și fără nici un fel de părtinire. Cifra aceasta de 40 la sută pe care AUR o înregistrează în dreptul său în mod normal ar trebui să reprezinte un maxim, un capăt de drum. Dacă cumva va crește, atunci vom fi într-o situație gravă. Și când afirm asta mă gândesc nu la faptul că o ideologie, o mișcare politică acaparează pur și simplu puterea ci la ce va face cu această putere, îndârjirea, spiritul revanșard, poziția belicoasă și intoleranța făcând parte din belșug din preaplinul acestui partid. Deviza cu țara, cu credința a mai dat iama pe la noi în urmă cu niște decenii și bine nu a fost. Dar ceea ce mă îngrijorează cel mai mult este falia apărută între români mai ales de când două așa-zise curente (suveranism și globalism) au invadat piața politică autohtonă. Astfel, nicio parte nu poate duce un dialog, nu poate asculta și nu poate înțelege ideile celeilalte. Un dialog al surzilor sau o ocheadă a chiorilor, așa se poate defini o interacțiune între cele două părți. Orice argument, orice dată, orice dovadă că albul de fapt nu e alb sau că negrul e negru, cade precum popicele sub tirada lipsită de concret dar aruncată cu mare forță și îndârjire de către bila celui care ar fi trebuit să fie partener de dialog și nu Gică Contra cel vestit. Nu spun că unii sunt mai breji și alții nu. Mai ales că de multe ori controversele stârnite între suveraniști și globaliști m-au împins pe tărâmul studiului, al lămuririi, adică. Și o să vă dau și un exemplu concret. A circulat și încă mai circulă informația că alocația pe care o dă statul român copiilor ucraineni ar fi în valoare de peste trei mii de lei. Am citit, am accesat site-uri, am întrebat pe domnii „ChatGPT” și „Google” și ce am aflat? Că primesc exact la fel ca și copiii români. Dar poți convinge pe cel ce și-a creat din asta o armă de atac că nu este așa? Categoric, nu. Pe același principiu al dezinformării circulă o sumedenie de știri și informații, false pe care extremiștii, indiferent de ce parte or fi, le folosesc cu mult sârg în lupta lor ideologică de a-și converti apropiații, de a-i racola la mișcarea lor. Radicalizarea aceasta a societății este foarte periculoasă dacă procentul de adepți ai unui curent sau altul trece de 40 la sută. De aceea îmi doresc procente democratice nu dictatoriale…