Vrem-nu vrem, nu putem evita scandalul Moșteanu, fostul ministru al Apărării și vicepremier USR, care a demisionat după ce Libertatea a dezvăluit că a mințit în propriul CV oficial, declarând că a absolvit o universitate unde nu a fost niciodată student. Deși a recunoscut „o greșeală” din 2016 și a prezentat o diplomă de la o altă facultate, minciuna a rămas, iar partidul său, USR, a intrat în criză. Moșteanu a demisionat iar interimatul a fost preluat de Radu Miruță, colegul de la Economie.
Scandalul este ciudat la prima vedere, pentru că Libertatea, un ziar progresist și adesea aliniat cu valorile USR, a lovit exact în tabăra proprie. O explicație la îndemână ar fi una jurnalistică: o verificare de rutină a CV-urilor demnitarilor, în care Moșteanu a fost o țintă ușoară. Eu unul nu cred asta. Prima suspiciune: CV-ul nu a fost scris ieri. Serviciile secrete și cele ale Parlamentului trebuie să fi avut cunoștință de el, mai ales pentru o funcție care implică certificat Orniss, acces la cele mai importante secrete ale țării și colaborare directă cu omologii din NATO.
Funcția pe care o deținea nu era decorativă. SAFE (Security Action for Europe, un instrument financiar al UE pentru achiziții publice comune de echipamente militare), fondurile pentru infrastructura militară și logistică NATO, coordonarea sprijinului pentru Ucraina – toate sunt domenii în care o greșeală de procedură poate fi infinit mai gravă decât un CV eronat. Nu există dovezi că Moșteanu ar fi comis vreo ilegalitate; dar în lumea strategică a securității, chiar și discrepanțele minore sau declarațiile publice „necoordonate” sunt vulnerabilități pentru toți aliații.
Să nu uităm: USR însuși a vociferat zgomotos cu ani în urmă, când era în opoziție, și cerea capete pentru diplome false. Dar aici ajungem în zona speculațiilor. În lectură politică, scandalul slăbește USR în cel mai prost moment al său: exact înaintea alegerilor locale parțiale din 7 decembrie, unde Bucureștiul este miza cea mare, atât în ceea ce privește poziția pe eșichier, cât și uriașele fonduri ale capitalei, care vor fi administrate de câștigător cu un consiliu alcătuit în majoritate de PSD și PNL.
Apare și o posibilă legătură cu refuzul lui Cătălin Drulă de a se retrage în favoarea lui Ciprian Ciucu (PNL). Dar, după scandalul Moșteanu, retragerea ar fi percepută ca o a doua capitulare a USR într-o singură săptămână – iar partidul, deja lovit în imaginea de „campion al integrității”, nu-și permite asta. Rămânând în cursă, Drulă va încerca să salveze aparențele și să țină USR în lumina reflectoarelor, chiar dacă riscul este să facă Primăria Capitalei cadou PSD. Asta, dacă nu-i apare și lui Drulă, în ultima clipă, vreun dosar susceptibil de scandal.
În coaliție, tensiunile sunt vizibile. PNL nu cere explicit retragerea lui Drulă, pentru că o astfel de cerere ar fi imediat exploatată de PSD ca dovadă de slăbiciune a dreptei. Scandalul Moșteanu a amplificat această rigiditate: USR nu mai poate părea că fuge, iar PNL nu poate părea că dictează. Rezultatul? O cursă fragmentată, în care PSD-ul lui Băluță are șanse reale să câștige Bucureștiul, consolidându-și poziția națională în vederea rotativei guvernamentale, dacă aceasta se va mai face.
În spatele spectacolului, publicul se întreabă doar cât va mai dura acest simulacru de reformă, nu cred că-i pasă cuiva de Moșteanu. Nici de falsificarea CV-ului, e deja banal cam în toate domeniile. Cazul său este o execuție clasică. Binemeritată, dar tot execuție rămâne. CV-ul său falsificat a fost doar pretextul; motivul real – intern sau extern – încă nu este clar.
USR, lovit în credibilitate, joacă acum cartea supraviețuirii politice. Bucureștiul devine un barometru al coaliției: dacă dreapta pierde din cauza orgoliilor, mesajul pentru 2026 va fi clar – PSD rămâne stăpânul jocului. Și în tot acest circ, cetățeanul obișnuit rămâne cu o nelămurire: bine, ne conduc serviciile; dar acum cine la cine a dat în cap și, mai ales, de ce?
