Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, spunea că „Rusia este un pitic economic, ca o benzinărie al cărei proprietar are o bombă atomică”. De altfel nu e primul, o serie întreagă de lideri americani au declarat de-a lungul vremii că Rusia nu e o țară, ci o stație peco.
Deoarece în condițiile războiului hibrid și manipulării din rețelele sociale o mulțime de români încep să proslăvească Rusia, este cazul să vedem cum arată democrația lui Putin.
Liniștea rusească
Când mergi astăzi printr-un oraș rusesc, primul lucru pe care îl observi nu sunt steagurile uriașe sau afișele patriotice, ci liniștea. O liniște stranie, apăsătoare. Oamenii nu vorbesc despre război în metrou, nici în cafenele, nici pe trotuar. Nu pentru că nu ar avea opinii, ci fiindcă opinia a devenit periculoasă.
În Rusia, libertatea nu a dispărut într-o singură zi. A cedat treptat. Întâi au dispărut glumele, apoi discuțiile, apoi postările, apoi protestele. Astăzi au rămas doar televiziunile de stat, ziarele de stat, ce îi spală pe creier pe ruși, care nu au acces la alte surse de informare. Iar tăcerea e act de supraviețuire.
Protestele care se sting înainte de a începe
La Moscova, într-o duminică rece, trecătorii au încetinit pasul când au văzut o femeie ținând în mână un carton mic. Pe carton scria doar atât: „două cuvinte”. Nu era o parolă, nici o ghicitoare. Era aluzia cea mai transparentă la „Нет войне” — „Nu războiului”.
Polițiștii au reacționat imediat. Două minute mai târziu, femeia era deja într-o dubă. Martorii s-au uitat în altă parte. Așa se întâmplă în Rusia: nimeni nu vrea să devină „martor” într-un proces despre nimic.
În aceeași săptămână, un tânăr a încercat să protesteze cu o foaie albă. O foaie, pur și simplu. Când poliția l-a întrebat ce înseamnă, a spus: „Nu înseamnă nimic.”
„Exact asta e problema”, i-a răspuns un ofițer.
În Ekaterinburg, un artist pe nume Yegor Lediachin a lipit stickere anti-război. Două-trei cuvinte scrise cu markerul, câteva siluete desenate la repezeală. Autoritățile au considerat că desenele lui „insultă forțele armate”.
Yegor a fost reținut, trimis la două expertize psihiatrice — o practică ce amintește de URSS — și condamnat la șase luni.
În Efremov, o fată de 12 ani a desenat în clasă o familie sub un steag ucrainean, cu textul „Nu războiului”. O profesoară a sunat la poliție. Tatăl fetei, Aleksei Moskaleov, a fost ridicat, anchetat și condamnat. Fetița a fost luată de lângă el și dusă într-un centru de stat. O crimă de opinie, comisă cu creioane colorate.
În Sankt Petersburg, o studentă a distribuit fluturași anti-război în liftul blocului. Administratorul a încuiat-o într-o cameră tehnică și a sunat poliția. A doua zi, tânăra avea o amendă de 30.000 de ruble și un dosar administrativ pentru „discreditarea armatei”.
În Moscova, doi studenți au depus bomboane la monumentul poetei Lesia Ukrainka, un gest simbolic. Au fost amendați cu 55.000 de ruble. Bomboane.
Așa arată astăzi opoziția în Rusia: fragilă, tăcută, împrăștiată, pedepsită exemplar.
Cum e legea în democrația rusă
După invazia din 2022, autoritățile ruse au introdus legi care pedepsesc „discreditarea” forțelor armate sau răspândirea de informații „false” privind acțiunile lor. Asta pe lângă cele existente care limitează drastic libertatea de exprimare, cum ar fi să afirmi public că al doilea război mondial a început în 1939, nu în 1941. Conducerea Rusiei a vrut dintotdeauna să facă uitată perioada când a fost aliată cu Germania nazistă prin pactul Ribentropp – Molotov, în urma căruia Germania și Rusia au atacat împreună, apoi și-au împărțit, Polonia.
Simplul act de a căuta sau accesa online conținut considerat “extremist” este condamnabil de lege — recent, în 2025, a fost adoptată o lege care incriminează căutarea de conținut pus pe lista „extremiste”, nu doar distribuire.
Critica instituțiilor de stat sau serviciilor de securitate: modificările legislative recente transformă critica la adresa serviciilor de securitate sau a statului — sub pretextul “apelurilor împotriva securității statului” — în infracțiune, cu riscuri penale.
Opinie sau informații considerate “extremiste”, “inamice”, “discriminatorii” sau “provocatoare de ură” — legea privind extremismul/ura poate fi aplicată inclusiv în mod arbitrar, pentru discurs politic sau critic.
Activități — reale sau presupuse — de asociere cu ONG-uri, organizații, media sau grupuri independente, catalogate “extremiste”: cetățeni care colaborează cu astfel de entități pot fi sancționați.
Libertatea presei este, de facto, sever restricționată: mass media este practic cenzurată, forțată să se autocenzureze, pentru că publicarea de opinii critice riscă sancțiuni.
Legile sunt adesea formulate vag — ceea ce înseamnă că autoritățile pot interpreta discreţionar ce înseamnă “extremism”, “discreditare”, “dezinformare” etc.
După invazia din 2022 s-a intensificat adoptarea de legi care restricţionează aproape orice formă de critică sau opoziţie. Amenințarea de pedepse grele — de la amenzi, muncă forțată, pierderea dreptului de liberă asociere, până la închisoare de mai mulți ani, descurajează exprimarea liberă.
ONG-uri, media și persoane fizice cu finanțare externă sunt obligate să se înregistreze ca „agenți străini”, să marcheze toate materialele, să raporteze financiar detaliat. Nerespectarea obligațiilor poate duce la amenzi de ordinul sutelor de mii de ruble și până la 4 ani de închisoare pentru liderii ONG-urilor care „se sustrag cu rea-credință” înregistrării.
Pentru proteste în stradă trebuie aprobări (care nu se dau), iar apoi participanții sunt arestați, amendați sau condamnați la închisoare dacă au mai participat la alte proteste.
Peste 20.000 de oameni au fost arestați pentru participări la proteste pe diverse teme, război, mobilizare sau condiții de trai în ultimii trei ani.
Regimul tratează protestele pașnice — inclusiv comemorările sau manifestațiile anti-război — ca infracțiuni: oamenii sunt adesea acuzați de „violare de reguli”, „organizare de miting neautorizat”, „incitare”, sau — după noile legi — chiar „discreditare a forțelor armate” sau „extremism”.
Consecințele nu sunt doar arestări — unele cazuri implică dosare penale, acuzații de „violență împotriva poliției”, detenție prelungită, amenzi, stigmatizarea participanților.
Uneori judecătorii decid să renunțe la urmărirea penală „din cauza iresponsabilității penale”, dar în același timp dispune tratament psihiatric obligatoriu. Practic, eticheta de „nebunie” ia locul condamnării, însă măsura poate dura ani, până când medicii și judecătorii decid că este „vindecat”.
Organizația Memorial și experți citați de Reuters arată că astfel de cazuri nu sunt izolate: după 2022, s-a ajuns la circa 23 de cazuri pe an de psihiatrie punitivă pentru disidenți, față de doar 5/an înainte de război.
Rețelele sociale: locul unde statul nu doarme niciodată
Dacă în stradă represiunea e vizibilă, în online ea este invizibilă, dar mult mai eficientă. Rusia este probabil singura țară europeană în care postările private sunt stocate, analizate și folosite în dosare penale.
În 2022, accesul la Facebook, Instagram și Twitter a fost tăiat. Le-au urmat Linkedin și YouTube. Tik-Tok a devenit o variantă rusească, conținutul fiind filtrat de autorități.
Au urmat Roblox, blocat în decembrie 2025, Snapchat – blocat în octombrie 2025, FaceTime – restricționat tot atunci, pe motiv de „securitate națională”, Discord – adăugat în registrul de servicii interzise încă din 2023.
A rămas VKontakte, un fel de Facebook rusesc, dar aici libertatea este doar iluzie. Toate serverele sunt în Rusia. Toate mesajele sunt la dispoziția autorităților. Legea Yarovaya obligă platformele să păstreze orice mesaj timp de 6 luni, iar metadatele, inclusiv cine vorbește cu cine, timp de ani. Orice cerere a FSB, serviciul secret al Rusiei, trebuie satisfăcută.
În Rusia, rețelele arată ca niște pagini rămase fără oameni. Poze cu natură, felicitări standard, citate din Tolstoi, fragmente din filme sovietice. Nimic politic. Nimic personal.
„Nu mai pun nimic pe net. Nici măcar nu mai dau like-uri”, spune un tânăr inginer din Kazan. „Am văzut ce se poate întâmpla.”
A văzut un coleg de muncă ridicat de acasă la 6 dimineața. Infracțiunea: un comentariu ironic la un articol despre mobilizare.
Mai există Odnoklassniki (OK.ru), a doua mare rețea rusească, foarte populară în rândul publicului mai în vârstă sau din orașe mici și aplicația de mesagerie MAX, integrată cu servicii guvernamentale, menită să înlocuiască treptat WhatsApp/Telegram. Presa și experții o descriu ca un instrument fără criptare end-to-end și cu cooperare totală cu autoritățile.
Telegram era important și înainte, dar după 2022 devine principalul canal de știri și comentarii pentru o mare parte a populație. Din 2024–2025, statul începe să taie și aici: blocări regionale, restricții la apeluri audio/video, invocând „frauda și terorismul”.
Practic, orice rețea socială/messenger care vrea să funcționeze legal în Rusia devine o extensie tehnică a aparatului de securitate. Legea comunicațiilor obligă operatorii să ofere acces direct la rețele pentru FSB, Ministerul de Interne și Parchet, atunci când acestea invocă „operațiuni speciale” sau „amenințări grave”.
Pentru comentarii nepotrivite pedepsele sunt de la amenzi între 30.000 – 100.000 ruble până la închisoare de la 3 până la 15 ani.
Unul din ultimele cazuri este al lui Mikhail Simonov, 63 de ani, care a primit 7 ani de închisoare pentru două comentarii pe VKontakte, în care critica bombardamentele asupra civililor în Ucraina.
