„DSP a sacrificat Spitalul Judeţean”

♦ Radu Malancea, noul director al Spitalului Judeţean, susţine că unitatea şi întreg sistemul de urgenţă din judeţ a fost îngenuncheat în urma unor greşeli flagrante, iar pentru a ne reveni este nevoie de eforturi fantastice.

0
”Mi-e frică ce va fi după 15 mai. Lumea nu să înţeleagă că această relaxare este pentru a ne readapta la o viaţă cvasinormală şi o să o ia pe arătură”

Reporter: – Ce v-a făcut să acceptaţi acest post, în acest moment dificil pentru sistemul sanitar, dar mai ales pentru Spitalul Judeţean?

Radu Malancea: – Am vrut să mă implic cu ceva în plus faţă de ce făceam numai la nivelul secţiei. Scopul meu este să scot cât mai repede Covid-19 din spital, să ajungem să desfăşurăm o activitate pentru care este destinat acest spital. Să nu mai tratăm, indiferent de specialitate, această afecţiune respiratorie şi atât. Oamenii au nevoie de tratamente şi pentru alte afecţiuni. Pentru că la ora actuală Spitalul Judeţean nu îşi mai poate onora atribuţiile pentru care este creat. Ceilalţi pacienţi, cu durere o spun, nu mai avem cum să îi tratăm din cauza acestei avalanşe.

– Sunt oarecum condamnaţi ceilalţi…

– La suferinţă, aşa este. Există în continuare alte patologii. Apar tot mai mulţi bolnavi care nu mai au unde să se adreseze, la ce specialişti. Acum toţi specialiştii tratează corona. Dar asta este o boală… dintre atâtea alte mii de boli, care şi ele trebuie tratate. Sunt urgenţe pe care trebuie să le rezolvăm şi nu putem, sau nu avem voie, în această perioadă, conform legislaţiei. Eu vreau ca spitalul să revină la adevărata lui destinaţie, asta este dorinţa cu care am venit. Nu este uşor, mai ales acum, este foarte greu, mai ales că şi Dorohoiul a fost afectat grav săptămâna trecută. Spitalul Judeţean este îngenuncheat complet. Dar acum şi Dorohoiul şi, practic, riscăm să ajungem în judeţul Botoşani, ca structură medicală, să nu mai putem asigura nici o urgenţă medico-chirurgicală. Vom vedea într-o săptămână, după ce se va vedea cât de afectat este Spitalul Dorohoi, sper să nu am dreptate. Asta nu înseamnă că stăm cu mâinile în sân. Încercăm să găsim, atât cât putem, variante să asigurăm măcar urgenţele cu risc vital. De exemplu, infarctul miocardic, nu putem iniţia tromboliza, nu avem unde interna şi supraveghea acel pacient grav. Trebuie trimis la Iaşi. Altă problemă este că acum Iaşiul începe să „facă mofturi”, ceea ce, după părerea mea, nu este corect. În primul rând pentru că este centrul medical coordonator pe toată Moldova. Iar pentru asta nici nu ar trebui să existe aceste probleme, dar iată că sunt. În sensul că nu primesc urgenţele decât după ce sunt testate. Dar urgenţa este urgenţă, nu am timp să aştept 10-12 ore să vină rezultatul, eu trebuie să acţionez până atunci. De exemplu la un infarct, o ruptură de splină, trebuie acţionat imediat.

– Acestea ar fi priorităţile?

– Da, urmează în cel mai scurt timp să vedem cum putem rezolva urgenţele chirurgicale. De asemenea, noi avem acum jumătate de spital blocat cu suspecţi de Covid. Asta e legea, aşa facem. Ei stau singuri într-un salon, până la sosirea rezultatelor. Un suspect poate fi periculos şi pentru societate, dar şi un „balast” pentru spital. Pentru că un salon are cinci paturi, dar cazăm un singur bolnav. Nu ştiu cum e mai bine. E foarte greu de judecat cum e mai bine…

– E oarecum şi frustrantă pentru medici această perioadă?

– Foarte frustrantă. Nu putem să ne facem profesia şi tratăm doar această afecţiune. Care, nu este a noastră, ca să îi spun aşa. Dar asta este situaţia la nivel naţional. Nu avem încotro. Trebuie să facem şi asta. Eu tot timpul spuneam că oricum, un medic, când termină facultatea, este mai întâi un medic generalist, deci putem trata, doar că specialităţile noastre sunt altele, a marii majorităţi. Se spune că tratăm bolnavii Covid. Dar bolnavii Covid nu sunt aşa mulţi. Majoritatea sunt izolaţi, iar fiind izolaţi nu sunt supuşi agresiunii mediului înconjurător, dar sunt foarte mulţi cu alte afecţiuni. Este foarte greu, la nivel mondial. Fiecare ţară îşi gestionează cazurile cum consideră, unii mai protecţionist, alţii cu mai multă largheţe. Când e prea mult protecţionism se distruge economia, iar dacă economia se distruge, este afectată mult şi societatea. Dacă e cu largheţe, nu e bine ca imagine în populaţie. Deci oricum ai da-o, populaţia te va critica şi nu vei avea o imagine bună. Acum important este să se ia deciziile corecte, nu să îţi faci imagine. Văd că au apărut deja tot felul de „mâncători” care îşi dau cu părerea. Nu ştiu, dacă ar fi puşi în situaţia de a decide, nu ştiu ce ar face şi dacă ar vorbi atât de lejer, liniştit şi filosof. Dar să ne dăm cu părerea suntem campioni. Este atât de uşor, fără să ai nicio responsabilitate. Rău este că începe să fie folosită această pandemie şi în scop politic. Nici măcar acum nu se vrea să se dea mâna, să fie o unitate şi să scăpăm din această problemă. Este mai uşor să critici de pe margine, atâta timp cât nu ai răspundere. Nu sunt om politic şi nu ştiu cum gândeşte un politician şi nici nu mă interesează gândirea lor. Iar această problemă pică şi în an electoral.

– Vorbeaţi de Dorohoi, spitalul de acolo a fost lovit serios la finele săptămânii trecute de Covid printre cadrele medicale.

– Dorohoiul era ca o insulă mică, mică de speranţă, în care se mai putea face ceva, din punct de vedere medical, pentru bolnavii non-Covid. Spitalul de acolo este unul mic, fără capacitate de a rezista presiunii judeţului, dar era ca o mică supapă şi mai prelua o parte dintre cazurile medicale şi chirurgicale din judeţ. În presiunea care a fost pe ei, era oarecum de aşteptat să cedeze şi să se contamineze. Cei opt care au ajuns de la Dorohoi sunt vârful icebergului. Vom vedea, în urma anchetelor epidemiologice şi a analizelor, care e imaginea reală peste câteva zile. Iar în cazul unei infectări în masă, sunt riscuri ca Dorohoiul să nu mai poată asigura asistenţă medicală. Atât ca medici, cât şi ca personal mediu.

– În aceste condiţii se poate lua în calcul ca Dorohoiul să devină spital Covid în locul Spitalului Judeţean?

– Dacă ne uităm, la fel ca în Botoşani, este mai mare gradul de infectare, ca număr de persoane, în cadrul personalului medical din Dorohoi decât restul populaţiei. Nu este vorba de a face din Dorohoi spital Covid, pentru că nu o să aibă cine să trateze acei bolnavi, dacă se adevereşte ce spun eu, legat de numărul mare de personal medical infectat şi acolo. Plus că ai nevoie şi de anumite dotări. Am avut intenţia să trimitem ortopezi la Dorohoi. Bun, îi trimiţi, dar dacă nu au cu cine lucra, dar nici cu ce aparatură, pentru că ai nevoie de oameni valizi, care să nu pună în pericol pacienţii, dar şi de aparatură, logistică. Dacă merge un ortoped, se trezeşte acolo ca într-un cabinet de consultaţii. La noi, pentru că avem peste 200 de cadre medicale contaminate, am început deja să căutăm soluţii. Este în lucru un plan să vedem măcar urgenţele chirurgicale cum le putem relua. La infarct este o problemă chiar mare de tot. Vom vorbi şi cu doamna director a DSP şi să avem o discuţie şi cu spitalele din Iaşi, legat de condiţiile care sunt puse pentru pacienţii gravi.

– În aceste condiţii revine în actualitate Maternitatea să preia unele specialităţi non-Covid?

– Acum chiar nu mai intră în discuţii. În primul rând pentru că acum nu aş mai avea unde să mut Maternitatea. Este singurul spital încă neafectat. Nu pot pune, de exemplu, lângă sala de naşteri, alături să operez un abdomen infectat. Nu am cum. Nu poţi opera o infecţie lângă cezariene. Se întâmplă ceva şi mai urât apoi. Dar nici nu se pune problema. La gradul de contaminare al Spitalului Judeţean nici nu se pune problema să aduci lângă gravide şi copilaşi alte cazuri chirurgicale. Eu, personal, nu pot, ca medic, să pun în pericol viaţa unei gravide sau a nou-născutului.

– Structura spitalului este una despre care s-a spus mult timp că dezavantajează actul medical.

– Aşa este, dar asta este moştenirea. Poţi moderniza, reabilita, poţi aduce dotări, dar nu poţi modifica structura clădirii, care asigură circuitele. Vreau să încercăm să mai scoatem dintre cazurile suspecte din spital, sau să reducem cazarea lor. Vom discuta şi cu domnul prefect şi domnul primar. Vom încerca să mai aducem containere în curtea spitalului, să facă un fel de zonă tampon, să cazez cazuri suspecte, asimptomatice, şapte-opt ore, până vine testul. Dar şi asta e rezolvare parţială. Dacă măcar mai uşurăm spitalul cu câţiva pacienţi. Sistemul medical de urgenţă al judeţului Botoşani a fost îngenuncheat. Spitalul de Recuperare se lăfăie. Eu şi aşa sunt luat de rău, numai pentru faptul că spun asta voi fi stigmatizat de colegii de acolo. Ceea ce mă dezamăgeşte, însă, este optica unor colegi. Nu a tuturor, să fim bine înţeleşi. Dar am unii colegi cu o gândire lipsită de profesionalism şi care nu se gândesc decât la confortul lor, punând în discuţie false probleme subiective. Nu toţi gândim pentru a scoate din necaz un sistem medical îngenuncheat, care să îşi facă cu adevărat meseria. Cei mai vocali sunt cei mai subiectivi. Un om obiectiv, dacă deschide gura, imediat este anihilat de motivele subiective şi virulente ale celor din jur. Cei obiectivi nu au determinarea psihică de a lupta cu cei care au un grad ridicat de subiectivism. Că o să iasă un vaccin, că o să iasă un tratament, încă nu ştim. Dar ideea este ca toţi să „tragem de timp” în lupta cu Covid-19, până apare tratamentul şi să încercăm să domolim boala şi să stăpânim numărul de cazuri. Eu am sugerat să fie spitalele de Recuperare şi Pneumologie spitale de suport, să scoatem asimptomaticii şi cazurile uşoare spre cele două spitale, iar la Judeţean să începem să eliberăm unele etaje şi să tratăm şi alte afecţiuni, nu numai Covid. Nu putem ignora celelalte boli, care acum parcă nu mai există.

– Problema apare când este ţinută foarte mult pe loc societatea…

– Aşa este. Ţii societatea inertă şi rişti să apară probleme sociale. Şi întrebarea apare, cât poţi să ţii o societate inertă? Apar tulburări sociale date de varii motive. Unul spune că vrea să muncească şi nu e lăsat, altul că nu mai are bani. Alţii vin şi fac scandal că nu se deschid barurile. Alţii brusc au devenit foarte sociabili. Că ei vor să se întâlnească, să se vadă cu toată lumea. Părerea mea e că din toamnă va fi nasol, din punct de vedere economic, pentru România. Iar asta va crea alte probleme sociale. În ultimul timp, în România totul s-a bazat pe turism. Vai, dezvoltăm turismul, una-două turismul. Turismul era panaceul universal la toate crizele. Nu vedeai decât „dezvoltăm turismul” peste tot, numai reclame şi îndemnuri: „du-te şi te plimbă”. Ei, acum e exact invers.

– Care ar fi totuşi explicaţia pentru faptul că avem atât de multe cadre medicale infectate?

– Diferenţa dintre noi şi Suceava este că municipiul Suceava este focar Covid, la Botoşani doar spitalul este focar Covid. La Suceava sunt multe cazuri din cauza numărului mare de oameni veniţi din străinătate, care au pus o presiune extraordinară pe spital, deoarece omul când vine din străinătate, vine la spital să se caute, pentru că în străinătate e scump. Atunci a fost o agresiune mare pe sistemul medical de acolo. Acum o lună jumătate a început acolo. Aici lumea spunea „vai, săracii de ei”, dar ideea era că noi suntem aici, lângă ei, şi trebuie să ne pregătim, pentru că sigur vom fi loviţi. Noi am început să avem echipamente de protecţie aşa cum trebuie acum 10-14 zile abia. Până atunci, fiecare şef de secţie s-a gospodărit cum a putut. A căutat măşti, mănuşi, combinezoane, s-au căutat soluţii de protecţie a personalului. Totul era o incertitudine. Când a venit presiunea, deja începuse contaminarea în spital. Nu aveam nici testări, trimiteam la Iaşi şi aşteptam cinci-şase zile şi în perioada asta contaminam. Colegi, rude, pacienţi. Atunci a fost valul. Acum mai sunt câteva „codiţe” pentru Judeţean. Noi nu mai avem cazuri noi de îmbolnăvire. Pentru că omului i-a intrat frica în oase şi începe să se protejeze, de două săptămâni încoace. Pe unele secţii, cum este ortopedia, s-au făcut circuite, s-a făcut separare, ne-am gospodărit. Acum istoria se repetă. Alt spital, care nu a crezut că se poate întâmpla, că va fi afectat şi nu a luat în serios acele avertismente, este Dorohoiul. Ei, la fel, au luat-o în uşor.

– Este şi acesta un factor, atitudinea cadrelor medicale?

– Percepţia oamenilor. Este o atitudine umană normală, dacă pot spune aşa. Şi liderii spitalului ar fi trebuit… Nu judec şi nu ştiu ce s-a făcut sau cum s-a acţionat şi nu condamn, dar poate că au fost mai relaxaţi. Nu s-a transmis un mesaj mai ferm. Eu mai merg pe secţii, în control, mai urlu la unul la altul. Eu le spun, nu urlu la tine pentru că nu îmi pasă de tine sau ca să te umilesc. O fac ca să te protejez, să te fac să conştientizezi riscul la care eşti supus. Astfel, dacă creierul unora nu conştientizează riscurile, măcar de frică să o facă. Aşa e românul. Luăm Italia, cu care ne asemănăm foarte mult, la caracter. Până nu a intrat frica în ei, nu au făcut nimic. De când au conştientizat, foarte târziu, din păcate, stau cuminţi, acum nici nu sunt foarte dornici să iasă din casă. La noi încă nu cred că se conştientizează cu adevărat, pentru că la nivel naţional avem puţine decese, iar oamenii nu au simţit cu adevărat această ameninţare. În spital a scăzut foarte mult contaminarea. Acum, cel mai sigur loc, în care riscul de contaminare e minim, e chiar Spitalul Judeţean. Pentru că aici, când intri, tot timpul eşti conştient că eşti supus unor riscuri şi automat ai mai mare grijă de tine şi ai şi echipamentul performant de protecţie, pe care eşti obligat să îl porţi, chiar dacă nu îţi convine. Acum toată lumea este suspectă, care ajunge la spital. Toţi ne uităm că nemţii sunt disciplinaţi. Iată că nici ei nu sunt chiar aşa, dar au început proteste, agitaţie, ceea ce nu vezi în Italia sau Spania, unde acum oamenii ştiu mai mult de frica acestui virus.

– Cum aţi găsit personalul?

– Dezorientat. Eu am mers pe principiul de a merge între ei. Oamenii, în situaţii de criză, vor să vadă că cei din conducere sunt cu ei şi alături de ei. Dacă m-aş fi ascuns în birou nu rezolvam nimic. Oamenii trebuie să te vadă, să ştie că eşti acolo. Să ştie chiar şi de frică, să gândească „vine nebunul şi urlă”, dar e acolo, cu ei. Asta e părerea mea.

– Când ne vom reveni la normal?

– Noi, ca sistem sanitar, vom avea nevoie de luni bune. Dar luni în care să începem să ne reluăm, totuşi, încet-încet, activitatea noastră. Să externalizăm cazurile de Covid cu forme uşoare sau asimptomatice. Dacă începem peste o lună la 50% din capacitate tot ar fi bine. Asta e ce mi-aş dori. Acum vedem cum putem aplica. Depinde de DSP, de Minister, de Prefectură, de noi, dar şi de evoluţia pandemiei. Eu cred că noi, ca sistem medical, nu vom avea relaxare. Fiind unul dintre judeţele fruntaşe ca număr de infectaţi, cred că nici populaţia nu va avea o prea mare relaxare.

– Cum vedeţi lucrurile după 15 mai?

– Mi-e frică. În primul rând mi-e frică. Pentru că lumea va vedea acea dată ca pe o eliberare, deşi nu este aşa. Mă aştept să înceapă accidentele rutiere grave, vor începe petrecere stropite din belşug cu alcool şi vor apare abdomene acute, agresiuni, violenţe şi vom fi puţin în faţa unor urgenţe, altele decât covid şi să văd pe unde o să scoatem cămaşa atunci. De asta mi-e frică. Lumea nu să înţeleagă că această relaxare este, de fapt, pentru a ne readapta la o viaţă cvasinormală, şi o să o ia pe arătură.

– Cum a gestionat DSP la început această situaţie?

– Prost. Asta am spus-o tot timpul. DSP a sacrificat Spitalul Judeţean în favoarea altor unităţi sanitare, care nu au acelaşi impact în populaţia oraşului şi a judeţului. Nu s-au gândit cu adevărat ce înseamnă Spitalul Judeţean şi care este rolul lui. Asta este părerea mea. Lipsa testării a dus la diseminarea populaţiei în cadrele medicale. OK, să spunem că nu aveai teste, aşa a fost atunci, dar o gândire, cum să faci să păstrezi spitalul curat, trebuia să ai. Sau să se gândească la o manieră să se lucreze mixt. Atât timp cât nu s-au gândit aşa, iată rezultatul.

– Se pierde şi mult timp cu pacienţii pe drum, purtaţi cu ambulanţele de la Infecţioase la Judeţean şi invers.

– O problemă este că nu avem specialişti valizi să poată face consulturi la Urgenţe. Nu este că vrem noi să purtăm pacienţii, aşa spune legea. Am cerut şi domnului ministru, infecţionişti, pneumologi, să îi putem avea la Urgenţe şi astfel s-ar face mai repede consulturile între specialităţi. Este o problemă pe care încercăm să o rezolvăm cât mai rapid. O altă problemă este că vom încerca testarea tuturor bolnavilor încă din Urgenţe. Astfel ne vom face o imagine mult mai rapidă, iar în 12-24 de ore am rezultatul şi ştim în ce direcţie va merge. Omului îi facem ce trebuie, nu aşteptăm să vină rezultatul, pentru că avem şi săli de operaţii pentru suspecţi şi terapie intensivă pentru ambele cazuri, dar ne ajută să ne organizăm mult mai bine şi mai repede.

 

Deja ai votat!
se încarcă...