Numărul copiilor cu părinţii plecaţi la muncă în afara ţării a început să crească din nou la Botoşani. Dacă în evidenţele oficiale centralizate de specialiştii din asistenţă socială în vara anului trecut erau 3.980 de minori rămaşi acasă fără un părinte sau fără amândoi, în cele opt luni trecute de atunci numărul acestora a ajuns la 4.300. Cu cei 300 de copii abia intraţi în categoria celor rămaşi în grija rudelor sau prietenilor, fenomenul începe să se apropie de cifrele înregistrate în 2009, când peste 4.500 de minori erau în această tragică situaţie.
Statisticile arată că aproape 900 de copii din judeţ au ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate, ceea ce înseamnă peste 530 de familii. 2.000 de familii au un părinte plecat, cu un total de 3.000 de copii. Cea mai tristă situaţie este ce a minorilor rămaşi fără singurul părinte pe care-l mai au. Aproape 400 sunt în această situaţie, copiii fiind lăsaţi cu rude până la gradul IV, părintele unic, susţinător al familiei fiind plecat să muncească peste graniţele ţării.
Situaţia oficială este realizată de angajaţii Direcţiei pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, în urma colaborării cu primarii din judeţ. Aceştia au obligaţia ca, prin intermediul diriginţilor de la clasă, să monitorizeze evoluţia şcolară şi afectivă a minorilor aflaţi în situaţia de risc. În momentul în care se observă modificări negative ale comportamentului copiilor, fiecare caz trebuie analizat împreună cu specialiştii de la Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională, iar dacă măsurile şi consilierea asigurate nu au efect, se poate ajunge la preluarea minorilor de sistemul de protecţie.
Printre cei aproape 4.300 de copii lăsaţi în ţară de părinţii plecaţi la muncă se numără 800 de micuţi ce au vârsta de până la şase ani, alţi 1.000 având între şapte şi nouă ani. Cei mai mulţi sunt cu vârste cuprinse între 10 şi 17 ani, adică sunt în gimnaziu sau la nivel liceal.
Psihologii arată că atât micuţii, cât şi tinerii rămaşi în grija rudelor suferă de lipsa afecţiunii parentale şi suportă o serie de modificări comportamentale care, dacă nu sunt observate şi atenuate la timp, se pot transforma în tulburări şi devieri serioase ale conduitei minorilor. Primele semne sunt detaşarea de şcoală, refuzul sarcinilor ce altădată erau îndeplinite cu uşurinţă, tendinţa de a se contrazice cu apropiaţii, dar se ajunge la dispoziţii afective negative de lungă durată, la depresii şi fapte antisociale.
Numărul oficial al copiilor botoşăneni cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate este însă departe de datele reale. Potrivit estimărilor, dacă un sfert dintre cei peste 100.000 de botoşăneni care muncesc în străinătate au copii minori, rezultă că aproximativ 25.000 trebuie să se descurce departe de părinţi.
– Irina SIMINICEANU
