În 1821 izbucni revoluţia antiotomană a grecilor şi frumoasele planuri ale lui Mihai Şuţu pentru şcoala domnească de la Uspenia au fost risipite de noile realităţi. Oraşul a fost ocupat mai întâi de către eterişti, apoi de către un mic detaşament otoman, care şi-a vărsat furia contra grecilor împotriva bisericii Uspenia, pe care a jefuit-o de odoare.
S-ar putea crede că oamenii bisericii Uspenia nu se achitau îndeajuns de îndatoririle ce le reveneau către şcoala de care lăcaşul lor, cu toate bunurile de care dispunea, avea grijă. Totuşi, un document din 23 aprilie 1811, ziua marelui mucenic Sf. Gheorghe, dovedeşte contrariul. La acea dată, epitropul bisericii Uspenia vindea prin mezat (la licitaţie, n.ns.), negustorului Iani Panaiti (în alte documente e amintit ca Iani Panaiotu, n.ns.) un loc din cuprinsul târgului Botoşani, loc ce aparţinea bisericii dar rămăsese sterp după incendiul din 1810, cu 100 de lei stânjenul, pentru a se putea plăti „dascălii de la şcoala grecească şi şcoala moldovinească spre învăţătură copiilor obştiei”.
În epoca regulamentară, ca „profesor şcoalelor în limba moldovenească din acest târg a Botoşanilor” este desemnat Anton Gheorghiu. Din acelaşi raport al Eforiei târgului aflăm că, de la un timp, meremetul (plata cheltuielilor, n.ns.) şcolii domneşti era asigurat de către biserica Sf. Dumitru.
Mai mult, din ograda bisericii Uspenia, unde funcţionase o bună perioadă de timp, şcoala domnească se mutase în ograda bisericii Sf. Dumitru, tot acolo funcţionând şi în 1832, când vine ca profesor Antonie Gheorghiu. Inspector la şcoala din Botoşani, Epitropia învăţăturilor publice l-a numit pe vornicul Alecu Calimah, care din Stânceştii de lângă târg, unde-şi avea casa şi moşia, trimitea epistolă după epistolă Sfatului orăşenesc de la Botoşani, cerându-i condiţii pentru buna desfăşurare a cursurilor acelei şcoli.
Răspunzând şi unei solicitări a Eforiei târgului, Epitropia bisericii Sf. Dumitru i se adresa acesteia, la 22 decembrie 1832, arătând că între epitropiile bisericilor Uspenia şi Sf. Dumitru se făcuse o alcătuire pentru bezmenul şcolilor (darea constând în bulgări de ceară de o anumită mărime şi greutate, care în loc de a se duce către cămara domnească era dată acestor şcoli), încă din anul 1816, dar fiind puse într-o ladă în Uspenia, împreună cu alte bunuri ale bisericii, ele s-au pierdut în 1821, când turcii au jefuit biserica. Oricum, epitropia de la Sf. Dumitru arăta că nu mai primise bezmenul din anul 1819, an în care, adăugăm noi, au avut loc reparaţiile şi ridicarea noului turn-clopotniţă la respectivul lăcaş.
La 30 decembrie 1832, unul dintre epitropii bisericii Uspenia, răspunzând Eforiei oraşului, arată că dintr-o condică de socoteli din vremea epitropiei gramaticului Leon se vede cum din veniturile pe care le avea, biserica Uspeniei dădea câte 50 de lei pe an pentru şcolile bisericii Sf. Dumitru.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
