Ghilotina este un aparat proiectat pentru realizarea eficientă, rapidă, a execuţiei prin decapitare. Dispozitive similare au fost folosite în evul mediu în diferite părţi ale Europei, fiind cunoscute sub nume precum „Fecioara scoţiană”, „Toporul din Halifax”, ambele în Insulele Britanice, sau „Mannaia” (satâr, în italiană), în spaţiul italian. Totuşi, ghilotina a devenit cunoscută la nivel mondial prin folosirea ei în cadrul Marii Revoluţii Franceze, declanşată la 1789.
La 10 octombrie 1789, Joseph-Ignace Guillotin, medic şi om politic francez, propune Adunării Naţionale, organism revoluţionar care conducea Franţa, utilizarea acestui dispozitiv pentru aplicarea pedepsei cu moartea în Franţa, ca o metodă de execuţie mai puţin dureroasă. Chiar dacă nu a inventat el ghilotina şi chiar dacă personal era adversar al pedepsei cu moartea, numele său a devenit eponim pentru dispozitivul ca atare.
În 1791, Adunarea Naţională decide formarea unui comitet ce trebuia să propună o nouă metodă de execuţie care, în spiritul ideii de egalitate, să fie aplicată tuturor condamnaţilor la moarte, indiferent de originea socială şi care mai curând trebuia să curme viaţa decât să provoace suferinţă. Până atunci, condamnaţii la moarte de origine nobilă erau decapitaţi cu sabia sau securea, în timpul ce oamenii de rând erau spânzuraţi. Din comitet făceau parte mai mulţi medici, inclusiv Guillotin.
Sunt discuţii în legătură cu paternitatea instrumentului, fiind vehiculate mai multe nume, inclusiv al regelui de atunci, Ludovic al XVI-lea. În memoriile sale, călăul oficial din Paris arată că regele Ludovic al XVI-lea, pasionat de lăcătuşărie, a recomandat folosirea unei lame oblice, în locul celei în formă semilună, astfel încât noul model de lamă să se potrivească la toate mărimile de gât. Ironia face ca regele să servească el însuşi ca exemplu!
La 1 decembrie 1789, încercând să justifice aspectul umanitar al maşinii de ucis pe care o propusese, Guillotin rostea următoarele vorbe în faţa Adunării Naţionale: „acum, cu maşina mea, ţi-am tăiat capul cât ai clipi din ochi şi nu vei simţi asta niciodată!” Declaraţia a devenit rapid o glumă populară şi câteva zile mai târziu în Franţa au început să circule benzi desenate despre Guillotin şi „maşina lui”, fiind astfel legat, pentru totdeauna, numele său de cel al maşinăriei. Ziarul „Moniteur”, din 18 decembrie 1789, a deplâns aceste glume, dar repetând formula „cât ai clipi din ochi” a făcut o declaraţie pentru posteritate.
Guillotin a fost foarte afectat de asocierea numelui său de cel al ghilotinei. Familia lui a fost ruinată, iar el personal a solicitat guvernului francez redenumirea maşinăriei. Cum a fost refuzat, membrii familiei şi-au schimbat numele.
În timpul Marii Terori, când Franţa a fost condusă de către iacobini, între iunie 1793 şi iulie 1794, au fost executaţi prin ghilotinare circa 17.000 de francezi. Din acest motiv, cu o ironie amară, francezii i-au spus ghilotinei „briciul naţional”, doar că, o dată cu părul cădea şi capul! Ghilotina a rămas metoda oficială de executare, în Franţa, până în 1981, când pedeapsa cu moartea a fost abolită! Ultimii trei ghilotinaţi au fost între 1976-1977, cu toţii fiind ucigaşi de copii. Ghilotina a mai fost utilizată în Belgia, Germania (aici, ultima execuţie, în fostul RDG, a fost în 1966), Vietnamul de Sud. În SUA, în 1996, unul din cei doi senatori ai statului Georgia a promovat, fără succes, un proiect legislativ care înlocuia scaunul electric cu ghilotina.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
