15 − 14 =

A password will be e-mailed to you.

De multe ori negustorii, ori bunurile lor, erau ţinta unor atacuri tâlhăreşti, cum este cel căruia i-au căzut victime Andronache „cupeţ (negustor, n.ns.) ot Botoşani” şi Neculai Apătrăuţii, din satul de ocol Ruşi, amândurora furându-li-se câte un cal. Unul dintre tâlhari şi-a găsit adăpost tocmai la Pipirig – Neamţ, în casele a doi localnici, fapt pentru care aceştia au fost nevoiţi să întoarcă paguba păgubaşilor. Odată cu prinderea hoţilor, aceştia sunt aduşi, de către un om domnesc, înaintea lui Vasile Macri, vornicul de Botoşani, care ia de la dânşii paguba şi-o dă celor doi locuitori din Pipirig.
Pentru a opri numeroasele abuzuri ale turcilor, cărora le cădeau victime locuitorii din Suceava, Orhei, Soroca, Dorohoi, Cernăuţi şi Botoşani, Constantin Mavrocordat voievod scrie, la 19 octombrie 1742, starostelui de Cernăuţi, poruncindu-i să facă liste cu toţi turcii care au provocat aceste necazuri, una dintre ele urmând să o dea ceauşului împărătesc, iar alta s-o trimită la domnie. Şase zile mai târziu, domnul dă carte lui Ali, ceauşul împărătesc, să meargă la vornicul de Botoşani şi la celelalte oraşe pentru a-i pedepsi pe turcii ce apar pe aceste liste. Ştirbirea autonomiei ţării, aflată sub chingile regimului fanariot, dorinţa de a-şi păstra tronul şi viaţa l-au împiedicat pe Constantin Mavrocordat să acţioneze la fel ca alţi domni ai Moldovei în secolele anterioare, supunându-i pe aceşti turci pravilelor ţării şi judecării lor conform obiceiului pământului.
Vornicul de Botoşani era dator, în egală măsură, să păzească respectarea legilor ţării, în cuprinsul târgului şi al ocolului, atunci când la mijloc erau interesele locuitorilor din alte părţi. În urma jalbei lui Constantin Broşteanul, din Suceava, pentru doi vecini ai săi fugiţi la Mândreşti, în ocolul Botoşanilor, domnul îi porunceşte lui Vasile Macri, vornicul, ca dacă se dovedeşte că aceştia doi sunt vecini fugiţi să fie luaţi în chezăşie la Mândreşti, până ce Divanul va hotărî soarta lor. Tot într-un sat din ocolul târgului, Berehoeşti (actualul sat Brehuieşti, n.ns.), oamenii şi-au clădit casele pe moşia mănăstirii Slatina, pe locul de fânaţ şi de ţarină al acesteia. Domnul porunceşte vornicilor de Botoşani să mute oamenii „la siliştea satului, după obicei”.
Printre faptele de natură penală cercetate de vornicii de Botoşani se număra şi moartea de om petrecută în târg sau în ocolul acestuia, dregătorii trebuind să trimită veste domnului ori de câte ori se întâmpla un asemenea lucru, neavând ei înşişi dreptul de a judeca. Cum vornicii târgului nu l-au înştiinţat pe Constantin Mavrocordat de faptul că în ocolul Botoşanilor, la mijlocul Tăieturii, fuseseră descoperite cadavrele a doi evrei şi un rus, înjunghiaţi, deşi aveau habar de această faptă, domnul le scrie, la 11 noiembrie 1741, pentru a-i mustra. Cum, se pare, tăinuirea acestui gen de fapte nu era un caz singular din partea dregătorilor săi, Constantin Mavrocordat scrie o carte şi către starostele de Cernăuţi şi vel căpitanul de Coţmani, certându-i că de când ocupă acele dregătorii n-au trimis la domnie nici unul din tâlharii pe care i-au prins. Domnul le porunceşte ca după ce vor lua gloaba de la acei tâlhari să-i trimită la temniţă la domnie, scriind şi faptele săvârşite de ei. O carte asemănătoare este trimisă şi vornicilor de Botoşani, Dinu <Cantacuzino> biv vel armaş şi Antohe Caragea.

Prof. dr. Daniel BOTEZATU

Apreciază calitatea articolului

7 VOTURI - MEDIE: 5,00
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Încarc...