După căsătorie, în 1840, Gheorghe și Raluca Eminovici continuă să locuiască o perioadă la Dumbrăveni. În marele parc al castelului, Eminovicii ocupau o căsuță în fundul grădinii, în apropierea curții boierești, își amintea Constanția de Duca-Schiau (Răspuns la parte din răvașul „Asociațiunii”, în: „Transilvania”, 1921, nr. 3). La boierul Balș venise în acea perioadă, relatează, într-o scrisoare, Matei Eminescu, un pictor neamț, care a stat în Dumbrăveni un an și „a umplut casa lui Balș cu picturi bine reușite, l-a pictat pe el, pe soția sa, pe Hurmuzachi, apoi ca peisaje, cele șapte minuni a lumei”. Gheorghe Eminovici îl plătește și el pe pictorul neamț cu 30 de galbeni pentru un portret al Ralucăi, ca „mărime cam 0,35 cent. lung; pe vr-o 0,28 latu”. „Foarte elegant lucrat”, tabloul în ulei o reprezenta pe Raluca „elegant îmbrăcată, la gît cu alisida de la Jeltuhin, cercei grei în urechi și degetele încărcate de inele și briliante, bijutării de la Donțu”.
Pe o carte poștală, datată cu 20 mai 1909, adresată lui Corneliu Botez și păstrată azi în Fondul Documentar Ipotești, Matei Eminescu preciza, de rând cu alte date, și vârsta mamei sale în acest portret:
„Scumpe amice
Ilie a murit sau în dec. 1863 sau în ianuarie 1864, știu că era o iarnă excepțională. Cu privire la vîrsta mamei că a murit de 60 de ani. Afacerea stă astfel. Ea zicea că e cu șase ani mai mică ca tata, maica Fevronia zicea că cu patru, tata ne spunea nouă că erau de o seamă. Și eu cred tot așa, prea puțină diferență de vîrstă era între ei, cel mult doi ani. La facerea portretului avea trei băieți, adică, pe Șerban, Nicu și Iorgu.
10/5. 909 Severin
Salutări amicale
Eminescu
P.S. Că așa zici că era de 24-25 ani cînd i-a făcut portretul, din aceea băgare de seamă. Era mai mare”.
Raluca, a treia fiică a stolnicului Vasile Iurașcu și a Paraschivei, s-a născut la Joldești, în 1816, și era cu patru ani mai mică decât soțul său, Gheorghe Eminovici, născut în 1812. Dacă, așa cum precizează Matei, atunci când a fost pictată, îi avea pe Șerban, Nicu și Iorgu, portretul datează din perioada 1844 (anul nașterii lui Iorgu) – 1845 (anul nașterii următorului copil, al Ruxandrei) sau cel târziu 1846 – anul nașterii lui Ilie. Raluca avea, prin urmare, 29-30 de ani și era, așa cum scria Matei, „una din cele mai frumoase femei în tinerețe”.
Din precizările lui Corneliu Botez aflăm că portretul în ulei, după moartea Ralucăi, a trecut în posesia surorii sale, maica Fevronia Iurașcu; de la maica Fevronia – la nepoata ei, maica Xenia Velizar; iar de la maica Xenia – în posesia avocatului M. Mavrodin din Iaşi, nepot al Ralucăi.
