Din Patrimoniul Memorialului Ipotești – fotografia lui Constantin Aronovici

0

Eminescu îl cunoştea pe Constantin Aronovici, probabil, din perioada studiilor la Cernăuți, dacă nu chiar de la Botoșani. Pe o filă de manuscris, poetul nota: „Teatru l-am jucat odată în odaia din pod în care ședeam eu cu Armanu (=Const. Aronovici), a doua în grădină: Landhaus an der Heerstrasse și Lie-belei am Fenster“ (Manuscrisul românesc 2291, fila 35, citat după A.Z.N.Pop, Pe urmele lui Mihai Eminescu, București, 1978, p. 56). Pe atunci (anul școlar 1860—1861), precizează A.Z.N. Pop, Eminescu locuia pe Dreifaltigkeitstrasse, nr. 1309, la caretaşul Nikolaus Dzierdzeck. Mai târziu, în perioada studiilor la Viena, Aronovici apare de două ori în lista creditorilor lui Eminescu, de fiecare dată cu datoria de 1 franc – poetul „ținea contabilitatea creditorilor lui, bifându-le numele îndată ce se despovăra” (A. Z. N. Pop, p.131,134).

La Viena, numele lui Eminescu și Aronovici apar în contextul societăților „România”  și „România Jună” și al pregătirii Sărbătorii de la Putna.

Ziarul „Albina” anunța, în data de 3/15 mai 1868, la rubrica „Varietăți” constituirea societății „România”: „La tendrea decretului Înaltei Locoteninti c. r. a Austriei inferioare dto 25 aprilie 1868 nr. 12247, prein care societatea literarie-sociale  «Romani’a» este legitime: este legitime reconoscută și în urm’a apelului emisu de orgaratlu concrediutu cu conducerea provisory a societăției dto 4 maiu a.c. societatea «Romania» în adunarea s’a dein 8 a l. c. s’au constituitu legalnainte definitive. Personalulu conducerieriu s’a alesu pre bas’a statuleru conform LKK 32 și 33. Preșiedinte: Const. Aronoviciu, medicinistu, V.- Preșiedinte: Gerasimu Busu, jurist; Senatori: Basiliu Ratcu med., Const. Moisilu aud. de  fil. Nicolau Olariu, jurist; Nicolau Peligradi technicu. Secretariu: Paulu Tancu aud de fil. Casieriu: Michailu Teodoru technicu. P.t. dd. Onoratiori, colegii și amicii, care vor binevoi a onora societatea cu scrisori, cari cadu în sfer’a și afacerile ei, binevoiesc a le adresa: Societatiei «Romani’a», la universitate. Vien’a în 10 maiu 1868. C. Aronovici, pres. Paulu Tancu, h.t. secret.)”. Deviza societății era: „Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri”.

Anterior, pe 24 decembrie 1864, la Viena, se constituise Societatea Literar-Științifică a Românilor, având, la înființare, 23 de membri, președinte pe Iosif Gall și secretar pe Teodor Nica. Societatea fusese recunoscută oficial pe 3 iunie 1868.

Eminescu, care venise la Viena în toamna anului 1868, „în februarie 1869 este membru alături de I. Slavici al Societății Literare-Științifice, membrii definitivi din 23 octombrie 1869, iar din 20 octombrie, membru al Societății România” (E. Glodariu, Asociațiile culturale ale tineretului studios român sin monarhia habsburgică, Cluj-Napoca, 1998, p. 40). În una dintre societățile din care făcea parte, Eminescu îl avea președinte pe C. Aronovici.

Pe 8 aprilie 1871, ambele societăți își încetează oficial activitatea, contopindu-se în Societatea Academică Social-Literară „România Jună”, al cărei președinte era I. Slavici, secretar – Ioniță Bumbac, bibliotecar – Mihai Eminescu.  Paternitatea înființării acestei societăți este atribuită de unii istoriografi lui Alexandru Hurmuzachi, de alții – lui Aurel Mureșianu sau lui  Eminescu.

O altă paternitate discutată este cea a ideii Sărbătorii de la Putna. Discuția îi înscrie din nou în același context pe Eminescu și C. Aronovici. Ion Slavici, în mod hotărât, îi atribuie ideea lui C. Aronovici: „La 1870 se împlinea, așa se zicea, patru sute de ani dela urzirea mănăstirii Putna, și Dr. Aronovici din Botoșani făcuse propunerea, ca să profităm  de ocaziunea aceasta spre a pune la cale o serbare națională la mormîntul lui Ștefan cel Mare” (I. Slavici, Amintiri. Eminescu – Creangă – Caragiiale – Coșbuc – Maiorescu,  1924, p. 42).

Eminescu însuși afirma, precizează Ion Grămadă, „în scrisoarea adresată lui Dumitru Brătianu: «atunci trebuie să constatăm tocmai noi, aranjatorii serbării, cum că meritul acesta, eroismul acestei idei nu ni se cuvine nouă», iar la sfârșit, pe pagina următoare, adaugă: «nu pentru noi, a cărora nu-i nici ideea, nici condiţiunile de realizare»” (Ion Grămadă, serbarea de la Putna, în: „Bătălia bucovineană pentru Eminescu”, Suceava, p. 195).

O fotografie a lui Constantin Aronovici (alături de fratele său) se păstrează astăzi în Fondul Documentar Ipotești.

+9 -0
se încarcă...